Sunt convins că „Dincolo de portativ” – o lucrare unde muzicienii sunt văzuţi ca oameni – a fost scrisă din marea, din foarte marea dragoste pentru muzică a domnului profesor George Grigorică. Cartea se adresează tuturor iubitorilor de muzică din oraşul Piatra-Neamţ, şi nu numai, este accesibilă publicului larg, de folos melomanilor, dar şi extrem de utilă profesioniştilor.
Istoria muzicii devine un obiect arid şi sec, dacă nu este presărată cu anecdote autentice din viaţa muzicienilor, care să încălzească puţin atmosfera şi să pună în lumină şi alte aspecte. Parcurgând cele peste 400 de pagini mi-am reîmprospătat memoria, cu multe exemple care le ştiam, dar am avut şi bucuria de a afla şi multe lucruri noi.
Dincolo de portativ este o carte bine argumentată, cu întâmplări autentice din viaţa marilor muzicieni, pe care domnul profesor George Grigorică le-a adunat cu multă migală şi ataşament – citez din cuvântul pentru cititori: …cele adunate în această carte pot veni în întâmpinarea celor dornici de a se informa şi care se vor simţi atraşi cu mai multă motivare în sălile de concert sau de audiţie muzicală. În acest fel ei vor înţelegere că mesajul acestei muzici aşa zis superioare, aparent încifrate şi greu de pătruns, va ajunge la sufletul lor, cu condiţia să lase la o parte prejudecăţile şi reţinerea; vor descoperi un univers spiritual accesibil şi bogat în trăiri sufleteşti de largă dimensiune umană … Dându-ne seama, aşadar, că muzicienii sunt şi ei oameni ca noi, răsfoind acestei pagini, îi vom cunoaşte mai bine în universul lor creator; ne vom bucura sau ne vom întrista, aflându-le poveştile lor de viaţă…
Toţi compozitorii, dirijorii, soliştii vocali şi instrumentiştii reprezintă personalităţi de prestigiu din domeniul muzicii: Gesualdo de Venosa, Jean Baptiste Lully, marele violonist Niccolo Paganini şi marii compozitori Georg Friedrich Händel, Johann Sebastian Bach, Joseph Haydn, Wolfgang Amadeus Mozart, Ludwig van Beethoven, Franz Schubert, Robert şi Clara Schumann, Johannes Brahms, Hector Berlioz, Vicenzo Bellini, Giuseppe Verdi, Richard Wagner, Giacomo Puccini, Piotr Ilici Ceaikovski, Georges Bizet, Maurice Ravel, Ottorino Respighi, Johann Strauss, marii compozitori români Ciprian Porumbescu, George Enescu, Dinu Lipatti, marii dirijori români George Georgescu, Ion Baciu, Sergiu Celibidache, marii solişti de operă străini şi români, Enrico Caruso, Elena Teodorini (privighetoarea Olteniei), Haricleea Darclée (privighetoarea Carpaţilor), tenorii Traian Grozăvescu şi Nae Leonard, Maria Tănase regina cântecului popular românesc, şi alţii.
În fiecare capitol din partea întâi, autorul ne prezintă aspecte din viaţa muzicienilor străini şi români, plecând de la portrete inspirate pe care le completează cu referiri la copilărie, viaţa sentimentală şi de familie, modul în care nume celebre au compus muzica (prin laboratoarele de lucru ale muzicienilor). Tot aici vorbeşte despre virtuozitatea şi memoria muzicienilor, despre activitatea lor pedagogică, despre relaţia cu criticii, editorii şi impresarii, despre legătura unora cu politica şi statul.
În partea a doua autorul se referă la turneele şi călătoriile muzicienilor, la sentimentul apartenenţei la un anumit spaţiu geografic, legătura muzicienilor cu armata şi războaiele, prieteniile, neînţelegerile şi rivalităţile dintre muzicieni (autorul citează Aria colomniei din Bărbierul din Sevilla de Rossini), nedreptăţile, onoarea şi demnitatea muzicienilor, umorul, hobby-urile, superstiţiile sau preocupările lor culinare, pentru a încheia cu un inspirat set de cugetări ale muzicienilor despre artă şi nu numai.
Referitor la umorul muzicienilor am să citez din cartea d-lui profesor: Înclinaţia naturală a lui J. Haydn spre glumă şi umor s-a păstrat toată viaţa şi s-a resimţit discret chiar şi în creaţia muzicală, mai ales în multe din cele peste o sută de simfonii, unele primind nume sugestive ca: Despărţirea, Surpriza, Ursul etc. Cea mai reprezentativă din acest punct de vedere este aşa cum am mai spus, Simfonia nr. 94, Surpriza, scrisă la solicitarea londonezilor. Observând că în timpul părţii a II-a a lucrării, cu o mişcare lentă, publicul intră într-o stare de somnolenţă, pentru a-l trezi, hâtrul compozitor introduse pe la mijlocul ei o lovitură de timpan şi un acord puternic. Efectul a fost cel scontat; somnoroşii au tresărit, şi de ruşine, s-au străduit să rămână treji până la sfârşit. Că, cine ştie ce altă surpriză le mai putea oferi «ilustrul austriac».
Aşteptăm cu interes ca domnul profesor George Grigorică să ne mai scrie şi alte cărţi destinate hranei spirituale a iubitorilor de muzică.
Conf. univ. dr. Radu OŢEL
____________________
*) George Grigorică, Dincolo de portativ, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamţ, 2013