Există şi cărţi nefolositoare? Desigur, există. Despre acestea poate altădată voi scrie.
Iulian Paiu este fiul învăţătoarei Valentina Paiu şi regretatului învăţător Emil Paiu. Deşi a terminat un institut politehnic, după un intermezzo prin fabrici cu profilul calificării ce o avea, industrializarea lemnului, a optat pentru învăţământ, continuând tradiţia părinţilor; este profesor la liceele din Roznov şi Borca, centre forestiere importante ale judeţului Neamţ unde, fireşte, formează pe elevi în specialitatea amintită.
Iulian Paiu, trece dincolo de preocupările unui simplu profesor; este autorul unei interesante cărţi de specialitate dar care depăşeşte graniţele acesteia, apropiindu-se de artă. Traforajul îi oferă un prilej de a vorbi despre arta prelucrării lemnului, despre ornamentele mobilierului. Cartea se bucură de o iconografie aleasă, prezentându-ne o paletă largă şi deosebită de mobilier cu ornamentaţii din cele mai diverse, pornind de la cele din perioada antică, trecând prin Renaştere prin epoca modernă şi ajungând în contemporaneitate. Numai cu prezentarea acestei iconografii selectată din manuale de artă, cartea ar fi suficientă pentru a fi citită, însă domnul Iulian Paiu ne prezintă şi diferite metode de ornamentare. În câteva pagini, autorul ne pune în cunoştinţă cu aceste metode, ordonându-le:
– Ornamentarea în planul suprafeţei lemnului: incrustaţia, mozaicul, intarsia, serigrafia, texturarea, aranjamentul de furnire etc.
– Ornamentarea în relief: sculptura, gravarea, traforarea, ştanţarea etc.
Printre metodele de ornamentare sunt amintite: ornamentele presate, cu ajutorul împletiturilor, a materialelor textile, feroneria etc.
Partea a doua a cărţii este rezervată traforajului. Desigur, mulţi îşi mai amintesc despre cercurile de traforaj de la şcoala generală. Prin librării se vindeau truse de traforaj care cuprindeau un ferăstrău de un format aparte, nişte pânze mici pentru ferestrău, două clame, o menghină de strâns materialul şi câteva plăci din lemn de tei pentru decupare. Realizarea unor obiecte de traforaj nu era doar pentru preocuparea copiilor ci şi o activitate utilă, cu implicaţii artistice. În cartea sa, domnul Iulian Paiu face o pledoarie pentru această activitate, ne prezintă materialele necesare pentru efectuarea traforajului. După cât îmi aduc aminte, nu erau prea scumpe,oferind fiecărui copil posibilitatea să facă un pas spre arta îmbogăţirii lemnului ca mobilier.
Eseul lui Iulian Paiu se bazează pe studii de specialitate. La bibliografia afişată întâlnim opere semnate de autori renumiţi ca Ovidiu Drâmba cu „Istoria culturii şi civilizaţiei”, Franz Sales Meyer cu „Ornamentica”, Thomas Munro – „Artele şi relaţiile dintre ele”, H. R. Radian – „Cartea proporţiilor”, Griesbach C.B. – „Istoric Ornament” şi alţii.
Emil BUCUREŞTEANU