+4 foto:
03-ap207-foto1.jpg
03-ap207-foto2.jpg
03-ap207-foto3.jpg
03-ap207-foto4.jpg
Anda-Louise Bogza, solista de operă născută la Piatra-Neamţ, o „voce splendidă, cu sonorităţi profunde şi răscolitoare”, a concertat pe scene din Europa, Asia şi America. A obţinut succese remarcabile în rolul Aida la Operele de Stat din Viena şi Berlin, la Operele din Leipzig, Bratislava, Bucureşti. A creat o puternică impresie cu Tosca, la Festivalul Maggio Musicale Fiorentino (Florenţa), la Operele de Stat din München, Dresda, Frankfurt, New Israeli Opera din Tel Aviv, la Opera din Roma, Arena din Verona. A fost remarcabilă şi în alte roluri la Operele din Copenhaga, Hamburg, Budapesta, Paris, Bordeaux, Sevillia şi a susţinut concerte la Musikverein Viena, Stuttgart, Madrid, Suntory Hall – Tokio, Albert Hall – Londra.
În prezent este prim solistă la Teatrul Naţional din Praga unde a fost şi este aplaudată în roluri precum: Katia Kabanova, Jenufa, Turandot, Aida, Tosca, Manon Lescault, Maddalena („Andrea Chenier”), Donna Anna („Don Giovani”), Leonora („Trubadurul”), Amelia („Bal mascat”), Rusalka.
A cântat sub bagheta unor dirijori celebri precum Zubin Mehta, Maurizio Arena, Fabio Luisi, Gunter Neuhold, Pier Giorgio Morandi, Renato Palumbo, Marco Armiliato, Ascher Fisch.
Este Cetăţean de Onoare al municipiului Piatra-Neamţ şi deţinătoarea titlului de Comandor, conferit de Preşedinţia României.
Cuvintele sunt neîncăpătoare pentru a ilustra multitudinea de personaje întruchipate, cariera strălucită, experienţa interpretativă bogată.
* Pentru noi, publicul nemţean, este un mare privilegiu să vă putem asculta vocea de excepţie, pătrunzătoare şi vibrantă. Ce vă atrage mereu spre oraşul natal?
– Vin des în România şi mă opresc de fiecare dată la Piatra-Neamţ. Cânt, studiez, dar în primul rând doresc să îmi revăd mama. În anii ce au trecut am cântat şi la Teatrul Tineretului, în cadrul Vacanţelor Muzicale, dar de curând, având în vedere că există o foarte frumoasă Sală Cupolă la Biblioteca Judeţeană am evoluat aici cu mici momente muzicale, concerte, întâlniri… În luna august am avut un concert dedicat primilor mei profesori de la şcoala de muzică, doamna Lina Şum şi domnul Theodor Macarie, personalităţi datorită cărora am urmat drumul muzicii. După acest recital In Memoriam am răspuns şi altor invitaţii: concertul de Crăciun, apoi un moment muzical dedicat Unirii Principatelor Române. Concertul de Crăciun din Sala Cupolă a Bibliotecii Judeţene „G. T. Kirileanu” a avut loc pe data de 5 decembrie 2017, la doar câteva ore după trecerea în nefiinţă a Majestăţii Sale Regele Mihai I. În acest context ne-am amintit nu numai de Majestatea sa, ci şi de marele om de cultură G. T. Kirileanu, cărturar care fusese pe vremuri şi bibliotecar al Casei Regale din România.
* De ce preferaţi să cântaţi în special la Sala Cupolă a Bibliotecii Judeţene „G.T. Kirileanu”? Aveţi amintiri speciale legate de această instituţie?
– De instituţia bibliotecii pietrene sunt foarte ataşată deoarece îmi aminteşte de anii copilăriei când veneam des la Vacanţele Muzicale, la concertele lui Dan Grigore şi ale discipolilor săi. Tot în această Sală Cupolă se desfăşurau cursuri de măiestrie, aici am ascultat mulţi studenţi ai clasei Artei Florescu, Sofiei Cosma, aici am concertat şi eu când eram la liceul de muzică din Bucureşti… Eram micuţă când am întâlnit-o aici pentru prima dată pe Nelly Miricioiu, care era pe atunci studentă, pentru ca, peste mulţi ani să alternăm în rolul Toscăi, la New Israeli Opera din Tel Aviv.
Aşadar de Piatra-Neamţ se leagă toate amintirile copilăriei mele. Am stat în oraşul natal până la 14 ani, apoi am plecat la Bucureşti la Liceul de muzică „George Enescu”, unde am avut o profesoară de pian extraordinară, pe doamna Ludmila Popişteanu, eleva renumitei Florica Musicescu. În clasa aXII-a am început să frecventez şi ore de canto cu doamna Arta Florescu şi doamna Georgeta Stoleriu – şi acum o prezenţă mereu juvenilă, amabilă şi distinsă.
* La fiecare apariţie scenică din Piatra-Neamţ evocaţi cu multă delicateţe personalitatea mamei dumneavoastră. Ce rol a jucat profesoara Zenobia Bogza în devenirea artistică şi umană a marii soprane Anda-Louise Bogza?
– Mama a fost şi înseamnă totul pentru mine. Fără dânsa nu mă dedicam muzicii. Mama este un spirit artistic, benefic şi plin de entuziasm, trăsături care m-au ajutat şi influenţat foarte mult. Şi mama a început studii teatrale, dar a urmat apoi Facultatea de Filologie din Bucureşti, devenind profesoară de limba şi literatura română. Mi-a dedicat foarte mult timp, întotdeauna m-a ocrotit şi chiar dacă acum suntem în cea mai mare parte a timpului departe una de alta, nu există zi şi chiar noapte în care să nu vorbim la telefon. Categoric revenirile în oraşul natal sunt legate în primul rând de faptul că vreau să-mi revăd mama. Mai demult era nelipsită de la aproape toate manifestările culturale ale oraşului Piatra-Neamţ iar acum, foarte multă lume mă întreabă: „unde este mama… ce mai face… când revine la aceste evenimente unde eram obişnuiţi s-o vedem în permanenţă?” Cu alte cuvinte pot spune că mama este aceea care mi-a transmis această iubire pentru cultură, pentru muzică şi literatură – fapt pentru care îi sunt profund îndatorată.
* Cum percepeţi amprenta şcolii româneşti de muzică în formarea dumneavoastră artistică? Ce alte repere au contribuit la consolidarea carierei şi recunoaşterii internaţionale de care vă bucuraţi în prezent?
– Amprenta este esenţială atât pentru mine cât şi pentru toţi artiştii care s-au născut şi au studiat în România, pentru că şcoala românească de muzică are o tradiţie deosebită. Repet, pe mine m-a influenţat foarte mult profesoara mea de pian, doamna Ludmila Popişteanu, eleva celebrei Florica Musicescu, la rândul ei fostă profesoară a marelui Dinu Lipatti. Românii sunt în general nu numai talentaţi dar şi foarte bine educaţi din punct de vedere muzical. M-a ajutat foarte mult în aprofundarea studiului vocal urmarea unui instrument muzical. Datorită celor 14 ani de pian a fost posibilă studierea clavecinului la Academia de Arte din Praga, unde am avut-o profesoară pe renumita Zuzana Ruzickova. Concomitent am studiat şi canto. Am mai absolvit şi cursuri de perfecţionare la Viena, în Germania şi în Italia. Am primit angajament permanent la Opera din Praga încă din timpul studenţiei. Au urmat apoi multe contracte în alte oraşe europene la: Semperoper Dresda, Operele de Stat din Hamburg, Frankfurt, München, Opera din Roma, Arena di Verona, Florenţa, Paris, Bordeaux.
Acestea au fost centrele de cultură care şi-au pus cel mai mult amprenta asupra evoluţiei mele muzicale, vocale, asupra devenirii mele ca artist liric.
Dar acum, de fapt, pot spune că principalele mele repere rămân: Piatra-Neamţ – Bucureşti – Viena – Praga.
* Aţi copilărit în apropierea Teatrului Tineretului, mama dumneavoastră fiind o preţuită prietenă a instituţiei. Într-un interviu anterior aţi afirmat că „este o situaţie dificilă în cultură în general”…
– Pot spune că am crescut în Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ. Nu exista premieră pe care să nu o vizionez. Mama mă lua la spectacole de când aveam trei ani şi aveam foarte mulţi prieteni din lumea teatrului. Şi dânsa s-a dedicat acestei arte într-un anumit fel. Lucrarea de gradul I cu titlul „Modalităţi didactice de studiere a dramei istorice româneşti” a scris-o având în vedere teatrul – educaţia – şcoala. A insuflat şi elevilor ei dragostea pentru teatru venind cu regularitate cu şcolarii la reprezentaţii.
În prezent, eu sunt puţin surprinsă de faptul că nu sunt mai multe producţii la instituţiile de teatru şi de operă din ţară, aşa cum erau în perioada studenţiei mele. În acea vreme se juca de 6-7 ori pe săptămână, indiferent dacă la unele reprezentaţii venea mai mult public iar la altele mai puţin.
Pentru mine rămâne un mare semn de întrebare…
* Ce aţi schimba în România dacă aţi fi Ministrul Culturii pentru câteva zile?
– În străinătate se pune foarte mult accentul pe studiul unui instrument muzical încă din copilărie. Ştiu sigur că în Elveţia şi nu numai, programa şcolară prevede acest lucru cu argumentarea că acest fapt ajută foarte mult evoluţia ulterioară a elevilor. Se stimulează astfel dezvoltarea inteligenţei şi a perspicacităţii lor. În România se încurajează studiul unui instrument muzical doar pentru copiii cu aptitudini deosebite, dar eu cred că este bine ca de educaţia muzicală să beneficieze toţi, chiar dacă asta ar implica cheltuieli mai mari din partea statului. Dar îmi este clar că această idee este iluzorie…!
Mi-ar plăcea să facilitez mai mult contactul studenţilor noştri din străinătate cu publicul din România, iar dacă mi-ar sta în putere aş da posibilitatea mai multor artişti români consacraţi în întreaga lume să revină pe scenele din ţară. Mă refer şi la artiştii plastici, nu numai la muzicieni şi balerini. Acest lucru contează foarte mult şi pentru românii de aici, dar şi pentru cei care au demonstrat ceva pe scenele internaţionale. Pentru că este o mare fericire să evoluezi în faţa publicului de pe meleagurile natale.
Spectatorii sunt dornici să vină la concerte, la teatre, la expoziţii; de aceea, categoric, ar trebui înlesnit accesul acestora la manifestări culturale în condiţii mai favorabile din punct de vedere financiar, mai ales în cazul studenţilor şi celor vârstnici.
Este recomandabilă perceperea artei nu numai prin intermediul radioului, TV-ului, internetului ci în primul rând prin prezenţa directă a spectatorilor în lăcaşurile culturale. Mesajul artistic atunci se transmite altfel… mult mai benefic şi mai profund.
* Aş prelua o întrebare de la canalul internaţional Mezzo şi aş spune aşa: „Dacă ar trebui să vă retrageţi pe o insulă pustie, ce partituri aţi lua cu dumneavoastră?”
– Poate Tosca, Aida… Dar cred că nici nu ar trebui să mai iau cu mine partiturile pentru că le am bine întipărite în memorie… Sigur aş lua Rapsodiile de Enescu!
* Care este visul secret al artistei Anda-Louise Bogza?
– Visul unui artist liric este de a continua să evolueze pe scenele de concert şi de operă. În schimb eu, încă din copilărie, în visele mele cele mai frumoase mă văd lângă o cabană construită de mine, în luminişul unei păduri de acasă.
A consemnat Gianina BURUIANĂ