Cu raţiune şi nu cu violenţă ar trebui să-i facem pe oameni să ajungă la adevăr (Denis Diderot)
În urma celui de Al Doilea Război Mondial, oamenii s-au trezit dintr-un vis urât şi au cerut ca drepturile omului să fie apărate şi garantate prin diverse legislaţii şi organizaţii, cum ar fi: Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Şi astfel diverse forme de agresiune, care atentează la drepturile omului, să fie cunoscute şi sancţionate.
Prin violenţă se înţelege constrângerea unei persoane sau a mai multor persoane de către o altă persoană, grup, clasă socială. Violenţa este o formă de încălcare a drepturilor omului.
Putem vorbi despre mai multe feluri de violenţă: violenţă fizică, violenţă psihică, violenţă verbală, violenţă instituţională şi chiar violenţă cibernetică.
Violenţa fizică se regăseşte şi în şcoli, atunci când elevii mai mari provoacă suferinţe fizice colegilor mai mici sau mai puţin dezvoltaţi.
Violenţa psihică se regăseşte, de asemenea, în şcoli, atunci când se recurge la înjurături, porecle şi mai grav la calomnie şi bârfă, totul cu scopul impunerii voinţei unora asupra altora.
Violenţa verbală este o formă gravă de a provoca anumite suferinţe, acest lucru se practică deseori în spitale, de către asistente şi infirmiere, care profitând de boala pacienţilor, le vorbesc urât şi în mod jignitor.
Violenţa instituţională este caracteristică ţărilor islamice, care obligă femeia să poarte voal şi să adopte codul vestimentar public pentru a fi în siguranţă. (https://wikicro.icu/wiki/Women%27s_rights_movement _in_Iran)
De asemenea, în Arabia Saudită, până acum 4-5 ani, femeilor li s-a interzis dreptul de a şofa. Vinovata era pedepsită crunt, câteva bice la spate. (https://www.libertatea.ro/entertainment/incepand-de-astazi-femeile-pot-conduce-masini-arabia-saudita-2304293)
Violenţa poate fi combătută prin cunoaşterea drepturilor omului, prin campanii publice în şcoli şi în alte instituţii. De asemenea, în aceste unităţi se pot monta camere video pentru a face cunoscute aceste abuzuri.
Se mai poate vorbi despre violenţă şi în alţi termeni, care merită a fi cunoscuţi: trafic de copii, trafic de persoane adulte, în special, femei, care sunt exploatate sexual. O altă formă de trafic: trafic de forţă de muncă şi, de asemenea, trafic de organe.
Despre traficul de organe se discută tot mai mult în ultimul timp, deoarece victimele sunt oamenii străzii sau persoanele fără cămin. Copiii străzii sunt ţinta predilectă a traficanţilor de părţi ale corpului uman. Un corp uman valorează mult, deoarece prin prelevarea organelor, ochi, inimă, ficat, rinichi, se câştigă bani mulţi.
În China sunt vândute organele deţinuţilor executaţi, chiar de către autorităţi, iar în India, miresele îşi vând deseori un rinichi pentru a avea o zestre, cu care să intre cu dreptul în casa mirelui. (https://ro.linkedin.com/pulse/traficul-de-organe-%C3%AEntre-paranoia-%C8%99i-realitate-necula-md)
Pe data de 25 noiembrie, în fiecare an, se desfăşoară Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor.
În orele de dirigenţie, multe aspecte legate de combaterea violenţei trebuie discutate, deoarece mulţi copii nu ştiu ce înseamnă violenţa, principalele tipuri de violenţă şi căile de combatere. Pot fi invitaţi, la ore, poliţişti, care să prezinte copiilor o diversitate de cazuri, prin care are loc îngrădirea drepturilor omului. Pot fi postate afişe stradale, în care copiii şi adulţii să fie preveniţi asupra deplasării, pe stradă, la ore târzii, sau în străinătate, în căutarea unui loc de muncă. Persoanele fără cămin vor fi sfătuite a-şi căuta un adăpost pe timpul nopţii.
Profesor Elena ISPAS
Şcoala Gimnazială nr. 2 Piatra-Neamţ