Pe vremea partidului unic, directorii de şcoli erau recrutaţi din rândul cadrelor didactice tinere. Important era să aibă dosar „ beton”, origine „sănătoasă”. Citeşte: erau „ unşi” în funcţie, numai fiii de muncitori şi ţărani săraci. Nu conta dacă aveau har sau dacă arătau ca Fernandel. În această conjunctură s-a întâmplat ceva curios. Unii tineri au ridicat capul, s-au realizat prin ambiţie, muncă şi bun simţ. Alţii, destui de mulţi, au devenit habarnişti, depăşiţi de toate problemele ridicate de şcoală. Şi aşa au rămas toată viaţa. Că şi dascălii, ca şi fotbaliştii se pot numi Mesi sau Văsălie de la ferărie.
„Pe vremea mea”, asta înseamnă acum 30-40 de ani în urmă erau destui directori destoinici pe plaiurile nemţene, lăudaţi în materialele de analiză. Exemple? Ţuglea (Şc. nr. 3 Piatra Neamţ), Ciochină (Şc. nr. 4), Mihăilescu (Şc. nr. 6), Pârloagă (Şc. gen. 16), Mircea (Pângăraţi), Blaga (Stejaru)… Cu aceşti directori devotaţi, multe generaţii de copii, au devenit oameni ai muncii, conştiincioşi şi cinstiţi. Nu umblau hai – hui prin Europa după locuri de muncă. Un caz „ special” de director l-a reprezentat Velichi Ana, de la Şc. Dumbrava Deal (Săvineşti) care toată viaţa „ didactică” a mărşăluit perpedes mii de kilometri. Onoare ei!
Zilnic vorbim despre schimbare, modernizare, nou. Cadrele didactice au în dotare telefoane mobile, tablete, calculatoare, internet. Domnişoara Cucu a rămas o amintire. Numai că directorii şi inspectorii şcolari se aleg pe criterii politice. Exact ca pe vremea mult hulită. Tot partidul de guvernământ hotărăşte cine ocupă cabinetul directorial din şcoală. Ce înseamnă asta? Şcoala a rămas tot sub papuc politic şi cred că nu e bine. Greşesc cumva? Hotărât, nu!. Politizarea, exagerarea, dăunează grav sănătăţii. Parol!.
Dumitru RUSU