* Interviu cu dl. Gabriel PLOSCĂ, preşedintele SLLICS Neamţ
– Domnule Gabriel Ploscă, am în faţă o scrisoare a FSLI adresată Guvernului României, document menit să limpezească cumva relaţia Guvernului Cioloş cu Şcoala românească. Aş vrea să relataţi pe scurt „istoria” acestei luări ferme de poziţii, în care sunteţi implicat, în mod direct.
– La scurt timp după instalarea ultimului guvern, Colegiul Naţional al Liderilor FSLI a avut o întâlnire cu Ministrul Educaţiei, şi cu alte persoane oficiale din preajma sa, prilej cu care noi am reactualizat lista problemelor de rezolvat din sistemul de învăţământ – o listă destul de lungă, din păcate. Şi atunci am constatat, cu surprindere, cât de departe de realitate este imaginea guvernanţilor faţă de starea învăţământul românesc. Dincolo de discuţiile dure referitoare la Legea salarizării, am acordat totuşi credit promisiunilor demnitarului, care a declarat că va încerca să mişte măcar lucrurile ce nu ţin neapărat de bani. Cum ar fi, de pildă, semnarea şi trimiterea în şcoli a Ordinului prin care se micşorează numărul comisiilor metodice, acţiune ce viza reducerea birocraţiei, elaborarea metodologiei de concurs pentru ocuparea funcţiilor de director, urgentarea aprobării programelor-cadru pentru învăţământul gimnazial. Şi chiar dacă am făcut câteva proiecte împreună, în comisii interministeriale, ele au fost respinse de Premier, din motive financiare.
În aceste condiţii, la Colegiul Naţional al Liderilor din luna februarie, constatând că de fapt Ministerul Educaţiei n-a mişcat niciunul dintre angajamentele asumate la întâlnirea din ianuarie, că evită o nouă întrevedere în cadrul Comisiei Paritare la nivel de minister, s-a hotărât să ne adresăm direct Primului-ministru prezentându-i doleanţele noastre şi avertizând – aşa cum se vede în finalul scrisorii – că refuzul acestui dialog ar putea declanşa o serie de proteste îndreptăţite. Care ar putea merge de la pichetarea Guvernului şi la un miting în Piaţa Victoriei, la alte forme de acţiune impuse de desfăşurarea evenimentelor.
– Şi care a fost reacţia guvernanţilor?
– Din informaţiile pe care le avem, Ministrul Educaţiei a încercat să tempereze lucrurile, invitându-l pe 3 martie pe dl. Simion Hăncescu, preşedintele FSLI la o discuţie în care a promis din nou lucruri vechi, care trebuiau să fie rezolvate deja.
Iar pe data de 14 martie, preşedintele Federaţiei a fost din nou invitat la MENCS – efect probabil şi al scrisorii trimise d-lui Dacian Cioloş – pentru o redezgheţare a dialogului. Un semn ar fi că au apărut deja normele metodologice pentru ocuparea funcţiilor de conducere în instituţiile de învăţământ. Deocamdată ele se află în stadiul de proiect şi precizează că aceste concursuri pot demara până la sfârşitul anului şcolar. Ori, la întrevederea din ianuarie, dl. Ministru spunea că până atunci concursurile pentru ocuparea funcţiilor de director în şcolile gimnaziale trebuie finalizate deja. Şi tare îmi este teamă că lucrurile vor fi tergiversate până spre vacanţă, când reacţia sindicatelor n-ar putea fi extrem de eficientă. Deocamdată nu ştim cum vor evolua lucrurile, dar trebuie ca metodologia acestor concursuri să fie musai depolitizată. Pe scurt, reprezentantul autorităţilor locale să aibă, la fel ca şi reprezentantul sindicatelor, statut de observator, nu de decizie. Cert este că spre sfârşitul lunii martie (N.R. Interviul a fost înregistrat pe 15 martie.), vom mai avea o întâlnire la Colegiul Naţional al Liderilor şi, văzând ce se întâmplă, vom lua decizia potrivită. Ceea ce urmează ţine doar de decizia guvernamentală – noi nu ne dorim decât ca semnalul nostru să fie luat în seamă şi, dacă lucrurile se mişcă, nu vrem decât să fim parteneri implicaţi loial în buna funcţionare a sistemului de învăţământ.
– Altceva?
– O veste bună ar fi faptul că ieri (N.R.14 martie) am primit de la domnul Simion Hăncescu, preşedintele FSLI, proiectul de lege referitor la statutul de autoritate publică pentru cadrele didactice, un proiect supus dezbaterii publice, având avizul CES şi urmând să fie supus cât de curând aprobării Parlamentului.
– Să fie într-un ceas bun. Până atunci, îl vom publica şi noi în acest număr al revistei.
A consemnat Mircea ZAHARIA