Îmi reîmprospătez forţele asemeni păsării Phoenix…
* Interviu cu prof. Grigore Agache
Născut pe 22 iulie 1955, Gherăeşti-Neamţ. Absolvent al Liceului de Artă, Octav Băncilă, Iaşi-1974. Absolvent al Academiei de Artă, I. Andreescu, Cluj-Napoca, secţia Pictură, promoţia 1981. Din 1990, profesor la Liceul de Artă Victor Brauner, Piatra-Neamţ – secţia Pictură.
Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din Romania, din 1990.
Din 1983 – participări la expoziţii de grup, expoziţii naţionale, internaţionale şi bienale. Expoziţie personală la Muzeul de Artă Piatra-Neamţ, 2017.
Diploma ARTISTUL PLASTIC al ANULUI 2017, decernată în cadrul „Salonului de Iarnă” a Uniunii Artiştilor Plastici din România, Filiala Neamţ, decembrie 2017.
* Cum s-a încheiat pentru dvs. anul de graţie 2017? Ce notă i-aţi acorda profesorului Grigore Agache?
– Anul 2017 a fost un an bun dar… am speranţe că se poate şi mai bine. E greu să fii obiectiv … Între 8-9 ar fi nota pe care mi-o acord la catedră.
* Apropo de nota pe care v-o acordaţi, cât de importante sunt pentru dvs. calificativele pe care vi le atribuie elevii? Aveţi o poreclă?
– Elevii sunt un bun barometru în cazul unui învăţământ normal, când relaţia dintre statutul profesorului şi cel al elevului sunt bine definite şi echilibrate. Consider că sunt multe disproporţii între îndatoririle profesorului şi obligaţiile elevului. Ca în toate sectoarele, prea multa libertate creează anarhie.
* Sunteţi o persoană emotivă? S-a întâmplat să aveţi de suferit consecinţe grave ale emoţiilor dvs.?
– Da, sunt o fire emotivă, dar acest lucru nu-mi afectează activitatea educaţională. În meseria noastră trebuie să vorbim mai puţin şi să lucrăm mai mult!
* Ce v-a determinat să alegeţi şcoala? Tradiţie, vocaţie sau întâmplare?
– N-am avut tradiţie în familie, dar cred că am avut ceva de transmis elevilor. Înfiinţarea Liceului de Artă din Piatra-Neamţ a fost şi este un câştig pentru elevii talentaţi din judeţ.
* Care credeţi că sunt slăbiciunile fundamentale ale şcolii româneşti? Dar punctele ei cele mai tari? Puteţi argumenta aplicat pe specialitatea pe care o predaţi?
– Slăbiciunile şcolii româneşti actuale, după părerea mea ar fi: instabilitatea, lipsa unei viziuni unitare, prea mult experiment pe profesori şi elevi, accent prea mare pe cantitatea de informaţii în detrimentul aprofundării şi sintetizării acestora. În specialitatea mea se merge prea mult pe experiment şi divertisment în loc de studiu după natură şi învăţarea meseriei – ceea ce consider că este baza acumulărilor de durată. Se pune accentul pe competiţie şi concursuri înainte de învăţarea limbajului de bază al meseriei. Punctele tari: – o tradiţie a unui învăţământ românesc de calitate, care a dat multe valori şi personalităţi; (şi profesori foarte pregătiţi).
* Care ar fi primele trei decizii pe care le-aţi lua dacă, Doamne păzeşte, aţi fi pentru o zi ministrul învăţământului?
– Într-o zi nu poţi face mare lucru, ca ministru al învăţământului, dar aş pune bazele următoarelor relaţii: Elevul să fie elev, Profesorul să fie profesor şi Şcoala să fie şcoală!
* Vrând-nevrând, indiferent de timp sau de tipul şcolii, desfăşurarea procesului de învăţământ presupune un anumit tipic, ca să nu zic anumite clişee. Reuşiţi să le biruiţi? Cum vă reîmprospătaţi forţele?
– Mă tem că pierderea reperelor este problema principală. Clişeele sunt mai greu de evitat, uneori sunt chiar necesare în procesul de învăţământ pentru aprofundarea cunoştinţelor. Continua schimbare a metodelor de lucru cu elevii, în ideea depăşirii clişeelor poate stimula elevul dar nu trebuie să renunţăm la metodele tradiţionale, care sunt baza în procesul acumulării cunoştinţelor, al educării răbdării în asimilarea lor, al introspecţiei. Se impune un echilibru între acumulare prin studiu şi creativitate, unde se folosesc metode active, dinamice. Îmbinarea celor două metode duce la un învăţământ productiv şi de perspectivă. Îmi reîmprospătez forţele asemeni păsării Phoenix…
* Dincolo de cantitatea de informaţie pe care sunteţi obligat să o transmiteţi prin programa şcolară, încercaţi să lucraţi şi asupra caracterului elevilor dvs.? Cu ce rezultate? Sunteţi temut sau iubit?
– Activitatea instructivă cu elevii se suprapune, câteodată şi cu educarea acestora. Lucrând, elevii învaţă să fie competitivi, creativi, muncitori şi dornici de cunoaştere, consecvenţi. Câteodată trebuie fermitate în cerinţe pentru a contracara tentaţiile tehnologiei moderne (telefoane performante, mass-media etc.) care îi ademenesc în detrimentul lucrului efectiv. Nu cred că sunt de temut… poate mai exigent.
* În ce relaţie sunteţi cu modelul dvs. de dascăl?
– Ca peste tot, idealul este greu de atins. Din păcate, în condiţiile de azi, în continuă schimbare şi instabilitate, în care politicul bulversează calitatea învăţământului este tot mai greu să apelezi la modelele clasice. Trăim într-o lume cameleonică…
* Aţi vrea să adăugaţi o întrebare la care aţi fi dorit să răspundeţi?
– Cine suntem… de unde venim… unde ne ducem? (parafrazându-l pe celebrul pictor Gauguin…).
A întrebat Mircea ZAHARIA