Trăim într-o vreme în care circulaţia informaţiei este esenţială.
A existat – şi e bine că a existat – un spirit de castă al cadrelor didactice. Contribuiau la aceasta cercurile didactice, presa de specialitate, sentimentul că există (asumată) o misiune comună.
Există presă de informaţie, de partid, de divertisment, sexy şi porno, şi ocazional, fără rezonanţă în general, presă de specialitate („Capital”, „ Jurnalul afacerilor”, „Viaţa medicală” etc.); un ziar al cadrelor didactice, cel puţin al cadrelor didactice din judeţul Neamţ, nu. Sau nu încă. Traversăm o perioadă care, se pare, încă nu şi-a găsit sensul. Oricum învăţământul a avut şi are probleme specifice şi grave. Mai ales acum, când nu se ştie când şi pe ce ne vom aşeza.
O gazetă fără culoare politică, care să vorbească limpede – de fapt, care să întreţină un dialog – despre problemele actuale ale cadrelor didactice, care să informeze despre probleme „la zi” ar putea să răspundă unor necesităţi simţite, dar nu întotdeauna mărturisite.
Dragostea faţă de pământul sfânt al ţării, strădania de a sădi în sufletele pruncilor de astăzi dorinţa de a învăţa şi a munci pentru binele generaţiilor viitoare, curajul de a vorbi în cuvinte simple şi adevărate despre curate sentimente eterne, despre credinţă şi iubire – toate acestea, zicem, par a-şi fi pierdut încărcătura emoţională şi a se fi golit de conţinut, prin folosirea strâmbă şi necuviincios repetată în aproape 50 de ani de comunism.
Membrii fiecărei generaţii descoperă cu uimire roata, prima şi ultima iubire, (faptul că se află în buricul universului) şi că lumea tocmai începe cu ei. Şi, de fapt parcă, e altfel. În noiembrie 1934, apărea la Piatra-Neamţ „Apostolul”, revistă didactică şi literară. Timp de aproape zece ani ea a încercat să răspundă întrebărilor care tulbură şi generaţia noastră. A făcut-o întotdeauna cu decenţă, bun simţ, demnitate şi competenţă. A făcut-o plecând de la un dat esenţial, acela că slujitorii catedrei au avut întotdeauna un real simţ al datoriei, al lucrului bine făcut, al lucrului care trebuie să rodească în timp. Este, de fapt, ceea ce ne dorim şi noi la un început al aceluiaşi drum.
Apostolul, martie 1999