Profesor şi artist plastic, Viorica Vasilişin s-a născut pe plaiuri botoşănene, într-un spaţiu cu o încărcătură spirituală aparte, la 18 decembrie 1942, în comuna Corni, zonă de care se leagă numele unuia dintre cei mai mari artişti plastici: Octav Băncilă. Aşa cum spunea artista, după ani, „acest lucru m-a acoperit de mândrie dar m-a şi obligat, atât în anii de studiu cât şi în cei de creaţie”. Talentul la desen îi este remarcat încă din anii de şcoală primară de familie şi de prieteni. Fineţea, sensibilitatea şi talentul îi îndrumă paşii spre Liceul de Arte „Octav Băncilă” şi apoi la Facultatea de Arte Plastice din Iaşi, secţia pedagogie. Formată la şcoala ieşeană, având ca profesori, îndrumători şi creatori de marcă, la rândul lor studenţi ai marelui Băncilă: Petru Hârtopeanu, Mihai Cămăruţ, Nicolae Popa. A fost atrasă de acuarela lui Adrian Podoleanu, tehnică căreia i se va dedica întreaga viaţă. (…)
Din Bucovina natală, apoi din dulcele târg al Ieşilor, Viorica Vasilişin se opreşte în oraşul muşatinilor cu nume de Roman, pentru a se dedica mai bine de 35 de ani catedrei. Predă desenul la şcoala din Sagna din 1965, apoi, din anul 1970, la Şcoala nr. 7 din Roman. În anul 1967 debutează în expoziţii colective la Roman şi Piatra-Neamţ. Prima expoziţie personală are loc în anul 1978 la Muzeul de Artă din Roman. A deschis opt expoziţii personale şi a participat la 46 de expoziţii colective, Anuale şi Saloane, organizate de Muzeul de Artă Roman. Deschide expoziţii împreună cu soţul său, profesorul Leonid Vasilişin, alături de doamne ale artei romaşcane: profesor şi artist plastic, Elena Antochi, Violeta Lăcătuşu şi Monica D. Carp. Dascăl îndrăgit, devotat prin excelenţă formării de noi talente, a căutat desăvârşirea picturală în lucrări de mare sensibilitate, cucerind publicul iubitor de frumos, expoziţiile sale deschizându-se cu lucrările deja rezervate, acestea găsindu-şi un binemeritat loc în numeroase colecţii private din ţară şi din străinătate. De o simplitate şi de o modestie de mare graţie, ne-a oferit creaţii de mare rafinament, dovedind că preţiozitatea stă în moştenirea spirituală pe care cu generozitate a lăsat-o spaţiului cultural romaşcan. O îndrăgostită de natură, de anotimpuri şi de flori, cu entuziam caracteristic, abordează într-o factură personală tehnica transparenţelor, a fluidităţilor, acuarela care generează profunde sentimente şi care i-a permis o exprimare tehnică şi stilistică mai apropiată sufletului şi temperamentului său.
Expoziţia de faţă adună 60 de lucrări, pictură şi acuarelă, din colecţia Muzeului de Artă din Roman şi din colecţii private. Prezintă perioade largi de creaţie ale artistei, din anii 1980, 1990, 2000, păşind în universul cromatic şi tematic, în exprimări stilistice de mare efect, pe care Viorica Vasilişin le-a abordat cu pasiune şi talent. De la pictură la acuarelă, de la miniaturi la lucrări de mari dimensiuni, de la portrete la peisaje şi flori, redescoperim cu încântare exuberanţa specifică a penelului artistei. Pictura în ulei, rarisimă la Viorica Vasilişin, se interpune ca o nelinişte firească a căutărilor frumosului absolut, făuritoare de vibranţe infinite, care poposec în contopiri cromatice intense. Dominantă, acuarela este desăvârşirea sufletească şi mărturia pură a dragostei de natură, a sensibilităţii şi a trăirilor profunde ale artistei. Acuarelele devin omagiu adus naturii, în peisaje morganatice cu uimitoare nuanţe învăluite de lumină. Anotimpurile vasilişiene, sunt reflecţii lirice ale unui spaţiu cromatic plin de măiestrie, generos, care emană bucurie, încântare şi ne invită la un dialog spiritual cu creatorul şi creaţia sa, natura. Toamne, primăveri, ierni, veri în interpretări de mare graţie, poetice ne invită la meditaţie. (…)
Floralele ni se dezvăluie cu toată sensibilitatea, gingăşia, fragilitatea şi strălucirea: de la irişi la trandafiri, de la floarea soarelui la crini, la florile de câmp. O revărsare cromatică în corole de lumină, mărturii de frumos, oferind retinei miraje de nuanţe, un repaos de bucurie, încântare şi fericire. Suave şi grăitoare, aureolate de veşnicie în spaţii debordând de strălucire, şoptesc poveşti de iubire, de viaţă, în creionări subtile, mângâietoare, de o muzicalitate aparte, ca o chemare spre frumosul primordial, spre încântarea sufletului. Frânturi de suflet şi de trăire, oferite vizualului, în peneluri măiastre, cu întruchipări de sensibilitate, de simfonii închinate naturii cu dragoste, grijă şi aproape protector pentru „a nu strivi corola de minuni a lumii”.
Expoziţia se doreşte o retrospectivă şi un omagiu adus unei vieţi dedicate creaţiei, o întâlnire peste timp cu sensibilitatea şi frumosul. O expoziţie la care şi-au adus contribuţia colecţionari şi prieteni dragi ai artistei, din drag şi cu drag, pentru doamna acuarelei romaşcane: VIORICA VASILIŞIN.
Curator, Mihaela CIOBANU