Instituită de UNESCO în anul 1994, Ziua Mondială a Educaţiei punctează adoptarea Recomandării privind statutul cadrelor didactice la data de 5 octombrie 1966. Acest document fundamental, elaborat împreună cu Organizaţia Internaţională a Muncii, a definit pentru prima dată drepturile, responsabilităţile şi standardele internaţionale privind formarea şi activitatea profesorilor.
În spiritul unei tradiţii consacrate deja în judeţul nostru, Ziua Educaţiei a fost marcată anul acesta la Piatra-Neamţ printr-o manifestare de o deosebită încărcătură simbolică, găzduită de Sala Bianca a Hotelului Ceahlău. Iniţiată de Sindicatul din Învăţământ Neamţ, sub directa îndrumare a preşedintelui Ionel Hociung, întâlnirea i-a adus în prim-plan pe profesorii pensionaţi începând cu data de 1 septembrie 2026, într-o sărbătoare dedicată celor care şi-au transformat profesia de credinţă într-un adevărat destin.
Cu minute bune înaintea orei 10 a.m., anunţată pentru deschiderea activităţii, profesorii omagiaţi au sosit purtând cu distincţie eleganţa generaţiei lor, încălzind atmosfera cu zâmbete calde şi cu entuziasmul specific marilor revederi. Pentru început au avut ocazia să socializeze, să depene amintiri şi să schimbe impresii, bucurându-se şi de preparatele festive pregătite cu atenţie de personalul restaurantului.
Partea oficială a evenimentului a fost deschisă de dl Ionel Hociung, preşedintele Sindicatului Liber al Lucrărilor din Învăţământ şi Cercetare Ştiinţifică Neamţ, care, înainte de intonarea imnului naţional, a transmis un mesaj dual – de apreciere profundă pentru cariera cadrelor didactice prezente, dar şi de fermă luare de poziţie şi „indignare faţă de măsurile pe care Guvernul continuă să le adopte împotriva oamenilor din învăţământ”. Imnul naţional, – considerat „o componentă fundamentală a identităţii noastre naţionale, un simbol şi un manifest al rezistenţei” – a fost intonat de asistenţă cu vizibilă emoţie, marcând un moment de tăcere solemnă.
În continuare liderul de sindicat a menţionat că Ziua Mondială a Educaţiei este menită să atragă atenţia asupra misiunii fundamentale pe care profesorii de pretutindeni şi-o asumă în formarea copiilor şi a viitorilor adulţi. S-a arătat că responsabilitatea uriaşă a catedrei impune recunoaştere şi recunoştinţă publică, dar mai ales măsuri concrete pentru protejarea statutului şi a demnităţii cadrelor didactice din România. În opinia sa, recâştigarea prestigiului şcolii româneşti depinde de un sistem legislativ ferm, care să ofere siguranţă dascălilor, precum şi de o voce comună a profesorilor, părinţilor şi elevilor, capabilă să facă din educaţie o prioritate naţională în faţa provocărilor din societatea actuală.
Chiar dacă în ceea ce priveşte situaţia materială s-au făcut unele îmbunătăţiri după greva din 2023, prin adoptarea măsurilor prevăzute de Legea 141/ 2025 şi a legislaţiei subsecvente Legii Învăţământului, şcoala românească a primit din partea clasei politice aflate la guvernare, pe fondul aşa-zisei crize bugetare, câteva lovituri care au afectat grav cadrele didactice, prin disponibilizări masive şi diminuări ale veniturilor. Şi elevii au fost defavorizaţi, prin deteriorarea condiţiilor de învăţare. Ruptura este cu atât mai mare cu cât observăm că alte sectoare bugetare nu sunt atât de puternic atinse. Ne confruntăm şi cu o lipsă de personal didactic auxiliar şi administrativ, şi cu restricţii de angajare aici, ceea ce duce la o încărcare suplimentară a normei de muncă. Societatea trebuie să conştientizeze rolul extem de important al educaţiei în peisajul social actual extrem de scindat – a mai precizat dl Ionel Hociung, după care a adresat sărbătoriţilor calde urări de „La mulţi ani!”
Microfonul a revenit ulterior doamnei Gabriela Grigore, secretar general al Sindicatului Liber al Lucrărilor din Învăţământ şi Cercetare Ştiinţifică Neamţ, care a oferit un discurs de o rară vibraţie emoţională. În cuvinte de profundă încărcătură afectivă, autoarea discretă a acestui mesaj de suflet a lăsat să i se ghicească în voce o lacrimă abia stăpânită: Iniţiativa Sindicatului din Învăţământ Neamţ nu îşi propune doar cinstirea unor cariere desăvârşite ci şi recunoaşterea publică a valorii autentice şi promovarea unor modele de dascăli ce şi-au purtat cu demnitate plăcuta povară a luminii, a învăţăturii, a devenirii. Astăzi, întâlnirea cu dvs. mi-a provocat un amalgam de gânduri şi sentimente: bucurie, admiraţie, preţuire, speranţă dar totodată şi tristeţe. Căci iată: „Se lasă iarăşi toamna, în inimă şi-n gând, Şi plouă ca-n poveste cu frunze pe pământ, O frunză îşi i-a zborul lăsând copacii goi, Lăsat-am viaţa şcolii, căci toamnă e şi-n noi.” Se spune că te afli la vârsta pensionării atunci când te mândreşti cu anii tăi, ai cules darurile vieţii şi acum le vei culege pe cele ale înţelepciunii şi ale bucuriei de a trăi. După atâtea zile începute devreme şi încheiate târziu, după atâtea dimineţi în care aţi lucrat în clasă cu răbdare, dăruire şi demnitate, după atâţia ani în care aţi purtat responsabilităţi şi griji fără să obosiţi şi fără să cereţi aplauze, după o carieră în care aţi făcut cu bani puţini specialişti pentru străini, iată a sosit momentul în care trebuie să vă exprimăm recunoştinţa noastră profundă, respectul şi aprecierea pentru toată truda pe care aţi depus-o.
Dna Gabriela Grigore a nuanţat şi cealaltă faţetă a acestei etape de viaţă, vorbind deschis despre dezavantajele şi nostalgia specifică pensionării. Totuşi, într-o notă plină de optimism şi căldură, vorbitoarea a subliniat că retragerea de la catedră nu înseamnă sfârşitul unei poveşti, nu este o destinaţie ci o nouă călătorie. Încheierea a fost marcată de urări de sănătate, pace în suflet şi inimă împăcată, adresate celor aflaţi în sală.
Reţinem şi din cuvântul dnei Roxana Irina, vicepreşedintă a SLLICS Neamţ: Astăzi nu spunem „Adio”, spunem „Vă mulţumim pentru tot: pentru răbdarea cu care aţi înfruntat anii grei, pentru pasiunea cu care aţi inspirat tinere generaţii, pentru dăruirea cu care aţi apărat valorile şcolii româneşti.” Aţi fost mai mult decât profesori, aţi fost mentori, aţi fost sprijin şi uneori aţi fost a doua familie pentru elevii noştri. Ştim că nu a fost niciodată uşor. Aţi trecut prin vremuri de schimbări, prin reforme, prin lipsuri şi uneori prin nedreptăţi. Dar nu v-aţi pierdut nici credinţa în educaţie, nici dragostea de elevi, nici demnitatea. Intervenţia s-a încheiat într-o notă de aleasă consideraţie, cu gânduri calde şi urări sincere pentru o etapă de pensionare îndelungată şi senină.
Din rândul celor omagiaţi, dl profesor de istorie Liviu-Constantin Rusu a dorit să dezvăluie câteva gânduri: Iată, este Ziua Profesorului şi, cu această ocazie ar trebui să ne oprim o clipă şi să reflectăm la ceea ce am realizat, la împliniri şi bucurii, dar mai ales la oamenii deosebiţi întâlniţi de-a lungul carierei, faţă de care se cuvine să avem cea mai sinceră recunoştinţă. În acest context li s-au adresat mulţumiri colegilor de la următoarele instituţii: Şcoala din Bârgăoani, unde dl profesor şi-a început cariera, Liceul Economic „Alexandru Ioan Cuza” din Piatra-Neamţ, unde a activat 33 de ani (N. R. – atât ca profesor dar şi ca director şi apoi lider de sindicat), SLLICS Neamţ (membru din anul 1991), Asociaţia Învăţătorilor.
Un alt mesaj consistent din sală a fost cel al dlui Leonard Vacaru: Astăzi se împlinesc 32 de ani de când a fost declarată Ziua Mondială a Educaţiei. Activitatea noastră este de o însemnătate deosebită, iar munca noastră nu se opreşte aici, deoarece mai avem multe de spus, atât în rândul tinerei generaţii cât şi în societate. În continuare, au fost aduse în atenţie o serie de aspecte pragmatice din sfera drepturilor salariale. Printre acestea, un punct central l-a constituit acordarea primei echivalente cu două salarii, de care trebuiau să beneficieze cadrele didactice pensionate începând cu data de 1 septembrie 2026.
Din dinamica unei manifestări de o asemenea anvergură nu putea lipsi dimensiunea artistică, oferită cu măiestrie de elevii Liceului de Arte „Victor Brauner”. Au evoluat elevele Patrisiia Ivanets şi Maria Buzatu la nai (profesor Radu Moroşanu), acompaniate la clape de Radu Surujiu şi Alexia Apreutesei – canto, virtuozitatea şi sensibilitatea lor fiind răsplătite cu ropote de aplauze.
Finalul festivităţii a stat sub semnul bucuriei împărtăşite prin ciocnirea cupelor de şampanie şi intonarea în cor a tradiţionalului „La mulţi ani!”. În fotografia de grup, zâmbetele reîntâlnirii s-au adunat ca într-o pictură de toamnă, oferind imaginea unei comunităţi unite prin nobleţea aceleiaşi vocaţii.
A consemnat Gianina BURUIANĂ