Tehnologia – un servitor excelent, dar un stăpân cumplit
● Interviu cu dl. profesor Cosmin-Constantin SAVA, director al Şcolii Gimnaziale „Episcop Melchisedec Ştefănescu”, Gârcina
„Când am păşit prima dată în Gârcina, în 2006, venisem doar pentru o inspecţie. Nu bănuiam că satul acesta dintre dealuri îmi va deveni acasă. Am început la catedră ca profesor de Religie, iar din dorinţa de a înţelege mai bine lumea copiilor, am urmat Informatica managerială. Din 2023 sunt titular pe o catedră dublă: Religie şi TIC – o alăturare firească, ambele vorbind despre conexiuni şi repere. Din 2021 conduc Şcoala Gimnazială „Episcop Melchisedec Ştefănescu”, iar acum mă pregătesc pentru al doilea mandat de director.”
Punctul de pornire şi viziunea managerială
– Domnule Director, transformarea digitală a unei şcoli din mediul rural vine adesea cu provocări unice legate de resurse şi mentalităţi. Care a fost primul pas concret pe care l-aţi făcut la cârma Şcolii Gimnaziale „Episcop Melchisedec Ştefănescu”, Gârcina pentru a trece de la metodele tradiţionale la o infrastructură modernă şi ce proiecte v-au sprijinit cel mai mult în acest demers?
– Când am preluat conducerea, primul lucru pe care am simţit nevoia să îl schimb n-a fost o piesă de mobilier, ci mentalitatea. Schimbarea adevărată începe de la convingerea că elevii noştri au dreptul la aceleaşi oportunităţi ca la oraş. Primul pas concret a fost căutarea finanţărilor. În toamna lui 2022 am intrat în prima rundă PNRAS, înţelegând că digitalul este un colac de salvare împotriva abandonului şcolar. Valul decisiv a venit prin PNRR în 2024: am transformat sălile din Gârcina şi Cuejdiu aducând ecrane interactive, laptopuri şi tehnică de videoconferinţă, alături de un laborator TIC complet. Astăzi, tranziţia de la cretă la ecran e un mod firesc de a începe dimineţile, iar copiii simt că şcoala lor contează.
Digitalizarea dincolo de ecrane: Catalogul Digital şi debirocratizarea
– Implementarea unor instrumente precum catalogul digital reprezintă o prioritate clară pentru comunitatea dumneavoastră şcolară. Cum a primit corpul profesoral această tranziţie tehnologică şi în ce măsură consideraţi că digitalizarea proceselor administrative a reuşit să reducă birocraţia, oferindu-le cadrelor didactice mai mult timp efectiv pentru actul pedagogic la clasă?
– Trecerea la catalogul electronic a fost testul de rezistenţă al echipei. A început în 2021-2022 printr-o sponsorizare Adservio. În primul an am lucrat în paralel, pe hârtie şi digital, pentru ca profesorii să prindă curaj. Din anul următor am trecut exclusiv pe catalogul electronic prin programul-pilot şi PNRAS. Schimbarea s-a simţit imediat: am scăpat de căratul cataloagelor roşii şi de calculat medii, iar colegii au câştigat timp preţios pentru pregătirea lecţiilor şi comunicarea cu părinţii.
Dezvoltarea competenţelor şi rezistenţa la schimbare
– O şcoală dotată cu tehnologie de ultimă generaţie rămâne doar o clădire cu ecrane dacă resursa umană nu este pregătită. Care au fost principalele obstacole/ provocări şi cum aţi reuşit să stimulaţi colaborarea în echipă pentru ca noile instrumente digitale să fie folosite creativ în procesul de predare-învăţare?
– Ecranele inteligente nu fac doi bani fără oameni dedicaţi. Într-o şcoală rurală mică nu avem departament IT; suntem un secretar, un contabil şi profesorii. Reticenţa iniţială a fost doar teama de a nu greşi. Având dublă specializare, am preluat pregătirea tehnică, doamna secretară a navigat prin SIIIR, iar în cancelarie ne-am sprijinit reciproc. Cei mai tineri i-au ajutat pe cei ezitanţi, iar învăţarea s-a făcut colegial, la o cafea. Astăzi, cadrele didactice folosesc tabla interactivă la fel de dezinvolt ca pe o bucată de cretă.
Echilibrul digital şi capcanele ecranului în dezvoltarea elevilor
– Digitalizarea aduce oportunităţi extraordinare, dar ridică şi semnale de alarmă privind dependenţa de ecrane, scăderea capacităţii de concentrare sau pierderea abilităţilor practice, socio-emoţionale. Cum reuşiţi, ca profesor şi părinte, să menţineţi un echilibru sănătos în învăţarea prin utilizarea tehnologiei şi cea prin metode tradiţionale?
– Privind ca profesor şi părinte, ştiu că tehnologia e un servitor excelent, dar un stăpân cumplit. Strategia noastră este alternanţa: folosim tabla interactivă zece minute pentru a aprinde curiozitatea, apoi ne întoarcem la caiet, stilou şi cartea tipărită. Scrisul de mână este o gimnastică neuronală de neînlocuit. Ecranele se sting frecvent pentru dialog direct, muncă în echipă şi dezbatere. Nu vrem captivi ai algoritmilor, ci tineri care stăpânesc tehnologia cu măsură.
Relaţia cu comunitatea şi sustenabilitatea pe termen lung
– Digitalizarea deschide porţile şcolii către exterior, dar implică şi o adaptare a familiilor din comunitate. Cum s-a modificat relaţia dintre şcoală, elevi şi părinţi în urma introducerii canalelor digitale de comunicare şi ce strategii aveţi pentru a asigura sustenabilitatea şi actualizarea acestor echipamente în anii următori?
– Comunicarea prin Adservio şi paginile oficiale a transformat părinţii în parteneri conectaţi în timp real la note şi frecvenţă, la şcoală. Sustenabilitatea o asigurăm prin mentenanţă atentă, beneficiind şi de sprijinul Asociaţiei Şcolare Gârcina, care acoperă flexibil licenţele şi reparaţiile. Perspectivele sunt extraordinare: noua clădire a şcolii, prin proiectul derulat de Primărie, va aduce un laborator IT nou şi dotări complete. Colaborarea strânsă cu echipa din primărie transformă viziunea pedagogică în investiţii durabile pentru copiii comunei.
A consemnat prof. Ramona-Mihaela ROŞU