Nici o şcoala nu e „grozavă”, frumoasă, interesantă sau revoltătoare. Există şi aşa ceva? Bineînţeles. Treceţi prin cartierul Ciritei, din Piatra Neamţ şi veţi vedea în ce hal poate să ajungă o şcoală hareţiană care a luminat în decurs de decenii mii şi mii de copii.
În perioada interbelică exista tradiţia ca atunci când se ridica o clădire impozantă: şcoală, biserică, conac boieresc… să se picteze în interiorul noului locaş şi chipul regelui din perioada inaugurării. Aşa s-a procedat şi cu Biserica Precista din municipiul nostru. Într-un colţ ferit au fost pictaţi şi preotul C. Mătase şi regele Mihai. Că la venirea ruşilor s-a dat cu bidineaua peste ei, asta e altă poveste de civilizaţie. Au fost văruiţi că nu erau membri de partid. Că şi pe atunci se fredona frumoasa melodie „Cât partidul e în floare,…”.
Procedeul explicat mai sus a fost aplicat şi în satul Izvorul Alb, de pe malul drept al Bistriţei. După ce harnicii săteni au ridicat şcoala, au pus pe frontispiciul clădirii tabloul lui Carol al II-lea. Apoi, peste el s-au aşezat în timp, Mihai I, Dej şi Ceauşescu. Aşa că, orice expert în istorie poate reconstitui cu acribie epoca şi parfumul epocii apuse.
Cum şcoala despre care vorbim e cam bătrână, cadrele didactice care au folosit-o au peticit-o cum au putut. Peretele mare, cel mai şubred, a fost ornat cu portretele marilor voievozi ai Moldovei ce s-au remarcat în istorie prin fapte demne. Şi pentru că a mai rămas spaţiu, dedesubt a fost expusă declinarea substantivelor (?!). Numai că, ghinion!, a apărut brigada de inspectori în control. Un activist de partid cu puţine clase, dar cu „lupta de clasă” bine înfiptă în creier, s-a dat la director. I-a zis: „Ce legătură e între domnitorii Moldovei şi declinare?”. Sigur pe sine, cel întrebat a răspuns: „O legătură foarte mare, ambele ţin peretele să nu cadă!”. Urmarea? Partidul unic l-a destituit pe director şi a dat declinarea jos. Nu ajunge?
Dumitru RUSU