Motto: „N-a fost pe lume un neam mai încercat ca al nostru…”
Pe 25 mai 2017, odată cu Înălţarea Domnului se sărbătoreşte şi „ZIUA EROILOR”, zi în care aducem recunoştinţă eroilor patriei care s-au jertfit pentru neam şi ţară, iar cu sângele lor au scris istoria.
„N-a fost popor care să fi plătit mai scump dreptul de a trăi în ţară şi în legea lui, popor pe care să-l fi împins la jertfe mai mari adânca dragoste de ţară, de credinţă, de eroi şi dorinţa de neatârnare” scria Alexandru Vlahuţă în cartea „CÂNTAREA ROMÂNIEI”.
Fără acest trecut de credinţă, de jertfă, de gândire, de patriotism şi de sacrificiu nu ar fi fost posibilă existenţa noastră pe aceste meleaguri natale, pline de frumuseţi naturale, de credinţă şi cultură, pline de eroi aşa cum ne prezintă ţinutul Neamţului fostul prim-preşedinte al Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ, LEON MREJERU, în lucrarea „ ÎNLĂNŢUIREA VREMURILOR”.
Dragostea de ţară şi sentimentul naţional sunt sădite cu însufleţire de preoţi, educatoare, învăţători şi profesori pe tot parcursul vieţii lor, în fiecare fiu al satului sau al oraşului.
Eroii neamului, strămoşii noştri, au fost pătrunşi de aceste sentimente naţionale şi patriotice.
Drept dovadă voi prezenta „Testamentul unui erou” şi anume testamentul învăţătorului sublocotenent Sandu Leon Ion, care a căzut eroic în cel de al II-lea război mondial, în luptele duse în Basarabia în fruntea plutonului său. Ocupase o poziţie dominantă, aşezând în vârful colinei mitraliera şi dirijând cu mâna sa focul spre nemilosul duşman de veacuri al neamului românesc – rusul.
Când a plecat să-şi apere ţara, un adânc entuziasm l-a pătruns. Era chemat de suprema jertfă pe câmpul datoriei, el nu înţelegea chinul şi suspinul, ştia una şi bună: „Ţara ne cheamă, Hai să o apărăm, acum ori niciodată”. Cu aceste vorbe şi gânduri a plecat la dragul lui regiment şi-a luptat cum ştie românul să lupte – neobosit şi cu nădejde.
Multe au fost luptele la care a luat parte, dar în cele din urmă duşmanul l-a nimerit şi a căzut rănit grav în ziua de 9 octombrie 1941. În dimineaţa zilei de 10 octombrie 1941, cele două gloanţe care i-au luat viaţa l-au înălţat la gradul de Erou al Neamului. Este înmormântat în pământul Basarabiei, alături de colegul său, Bălan Neculai şi de dragul căpitan Iorgu Dobre.
Presimţindu-şi sfârşitul, pe o carte poştală şi-a scris frumosul testament:
„ULTIMELE DORINŢE ALE UNUI OM CARE A MURIT PENTRU PATRIE”
– AM MURIT PENTRU ROMÂNIA!
– VREAU SĂ FIU ÎNGROPAT PE PĂMÂNTUL ROMÂNESC.
– ROG PE CINE M’A GĂSI, SĂ-MI ÎNDEPLINEASCĂ ACESTE DORINŢE.
– BAGAJUL SĂ MI SE TRIMITĂ LA FAMILIE, ÎN COMUNA BROŞTENI-NEAMŢ.
Noi, cei rămaşi în urma lor, trebuie să ne comemorăm eroii şi să luptăm pentru ca jertfa lor să nu fi fost inutilă.
Dormiţi în pace eroi ai PATRIEI ROMÂNE!
Piatra-Neamţ, 25 mai 2017
Maior (r) T. R.
Profesor, Gheorghe AMAICEI