În ziua de 16 aprilie 2026, începând cu ora 17:00, iubitorii de artă şi-au dat din nou întâlnire la Fundaţia Autonom, unde a avut loc vernisajul expoziţiei de portrete „Matrix”, a îndrăgitului pictor Ştefan Potop.
Puterea artei de a emoţiona a fost ilustrată mai întâi prin ritmuri şi energie venite din zona percuţiei, printr-un microrecital susţinut de studenţii Matei Ojog şi Justin Cosovan, coordonaţi de lect. univ. dr. Alexandru Veleşcu, Academia Naţională de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, Extensia Piatra-Neamţ.
Deşi nu ar mai avea nevoie de nicio prezentare, fiind un nume important al artei plastice contemporane, în acelaşi timp profund legat de ţinuturile Neamţului, să spunem totuşi că în Tazlău, unde s-a născut în anul 1960, Ştefan Potop nu a crescut cu ideea că va deveni pictor. Desena pentru că îi venea firesc, fără să ştie tehnici, reguli sau că ceea ce făcea avea un nume. Apoi a apărut domnul profesor de română, atent la copii şi la felul în care ţin creionul. A văzut ceva în mâna lui Ştefan, poate siguranţa liniei, poate liniştea cu care lucra. A mers la părinţi şi le-a spus simplu că „băiatul trebuie să meargă la arte”.
La examenul de admitere de la Liceul de Artă din Bacău a desenat repede, instinctiv, cele câteva obiecte pe care le avea în faţa lui. Profesorii au rămas surprinşi de naturaleţea lucrării şi i-au acordat nota 10. A fost primul moment în care lumea i-a spus, oficial, că vede altfel decât ceilalţi.
A urmat apoi Facultatea de Arte Plastice „George Enescu” din Iaşi, secţia pictură-restaurare. Acolo a învăţat rigoarea, răbdarea, respectul pentru detaliu. Restaurarea nu te lasă să fii superficial pentru că trebuie să vezi ceea ce alţii nu mai văd. Această disciplină a observaţiei avea să-i modeleze întreaga carieră.
Ştefan Potop este cunoscut astăzi ca unul dintre cei mai expresivi portretişti. Criticii spun despre el că „reabilitează portretul” într-o epocă în care chipul uman este adesea redus la fotografie sau la imagine digitală. În lucrările lui privirea este centrul de greutate, feţele au o sinceritate aproape brutală, cromatica e echilibrată dar nu timidă iar personajele sunt oameni reali, nu idealizaţi. A pictat mimi, copii, ţărani, artişti, oameni ai locului şi autoportrete – dar nu ca un exerciţiu de vanitate, ci ca formă de introspecţie.
În timp, a devenit şi profesor la Liceul de Arte „Victor Brauner” din Piatra-Neamţ, iar apoi preşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici – Filiala Neamţ. A format generaţii de elevi, iar mulţi dintre ei spun că le-a transmis nu doar o tehnică, ci şi o lecţie de etică: „Nu desena ce crezi că vezi. Desenează ce este acolo.”
Revenind la vernisaj, acesta l-a avut drept curator pe criticul de artă şi scriitorul Emil Nicolae: Trebuie remarcată seriozitatea cu care Ştefan Potop a abordat orice subiect şi orice gen, chiar dacă transpare o anumită lejeritate – de fapt asta înseamnă experienţa şi talentul. Dacă veţi urmări în profunzime veţi observa că în fiecare portret este ilustrată şi o picătură din portretul artistului. El este un mucalit, un om căruia îi place să glumească şi această trăsătură este transferată multor chipuri.
Începându-şi expunerea cu un istoric al realismului social, cu umorul caracteristic, Ştefan Potop a precizat că acest curent devenise deja demodat în preajma anului naşterii sale. Chiar ieşit din modă, am devenit realist prin însăşi felul meu de a fi. „Matrix”, adică matrice – are mai multe sensuri, dar eu m-am gândit la origini, la obârşie, pentru că pe simeze sunt personajele cu care eu am crescut şi m-am format la Tazlău, depozitare ale acelei înţelepciuni care s-a născut la ţară. Chiar dacă pe chipul lor se mai văd urmele vremurilor şi ale metehnelor, i-am imortalizat pentru că-i iubesc, nu pentru a-i ironiza. Când devii subiectul unei opere, viaţa ta nu mai rămâne la fel, dobândeşti multe alte valenţe şi printre altele, poţi să te regăseşti şi într-un album de artă dintr-o bibliotecă.
A fost dorinţa maestrului ca în final, alături de tablourile sale, să fie prezentate şi cele ale unui grup de elevi de la Liceul de Arte „Victor Brauner”, coordonaţi de prof. Ana-Maria Calistru, care a sintetizat prin intermediul unor filmuleţe, aspecte legate de munca discipolilor şi de tehnicile în care au fost realizate lucrările lor.
Portretele pot fi admirate şi de ce nu, achiziţionate, până în luna iulie 2026, după care îl aşteptăm pe Ştefan Potop cu o altă expoziţie cu care să ne capteze interesul, acolo, în spaţiul pe care numai el ştie să-l creeze, acolo unde privirea ţine loc de poveste.
Gianina BURUIANĂ