Miercuri 3 februarie 2021, la Galerii de Artă „Lascăr Vorel” a avut loc vernisajul expoziţiei „ALBASTRU # valul doi”, creaţie a pictorului ieşean Constantin Tudor. Născut în anul 1958 la Osoi, judeţul Iaşi, este absolvent al Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu”, specializarea pictură, fiind în prezent cadru didactic la aceeaşi instituţie. Este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din anul 1990. Are o vastă activitate expoziţională, concretizată în expoziţii personale şi colective şi numeroase lucrări în colecţii particulare din România, Canada, Marea Britanie, S.U.A.
„Maestrul Constantin Tudor ne arătă că există soluţii artistice şi pentru situaţia pandemică, prilejuindu-ne această întâlnire foarte plăcută acum, cu ocazia acestui vernisaj; noi am fost colegi de facultate, promoţia 1987, clasa profesorului Adrian Podoleanu, şi iată că peste noi şi ceilalţi cinci colegi ai noştri au trecut aproape 35 de ani de activitate artistică şi pedagogică” – a declarat pictorul Ştefan Potop în deschiderea manifestării.
O scurtă discuţie cu domnul Constantin Tudor ne ajută să îl cunoaştem mai bine, să ne facem o idee despre universul artistic al pictorului, despre motivaţiile sale şi despre ataşamentul faţă de oraşul nostru.
– De ce „ALBASTRU # valul doi”?
– În pandemie eu m-am salvat lucrând. Albastru m-a salvat. În aparenţă este culoarea măştii, dar în esenţă, de fapt, am asociat mai multe amintiri care se legau. De exemplu, îmi amintesc de un prieten pe care îl durea gâtul şi i-am spus să-şi pună în jurul gâtului ceva albastru. Poate e legat şi de albastru de metil… Deci a fost un complex de împrejurări care a dus la acest albastru special. În general când îmi aleg o temă de pictură, aleg o culoare folosită şi în arta murală şi pe suportul mobil. Această temă de studiu a venit cumva de la sine din cauza izolării care m-a făcut să privesc in interior. Apoi am ieşit pe străzi şi am văzut că toată lumea purta acest albastru, odată cu măştile, după care s-au legat cumva lucrurile, cele din interior, lăuntrice, cu cele din exterior. Au fost impresii şi expresii pe care le-am aplicat pe lucrările acestea, care sunt pentru mine nişte schiţe în acuarelă, de la care pot pleca mai departe. Şi a fost important lucrul în sine, lucrul propriu zis. Am stat în casă mult şi am lucrat. Ce am lucrat, cât am lucrat, ce materiale am folosit, cum le-am folosit şi cum se leagă de tema aleasă – toate sunt importante. A fost o perioadă în care am simţit că putem să ne salvăm prin creaţie. Stăm în casă, dar ne adunăm în creaţie.
– Văd că sunteţi un mare prieten al artiştilor din Piatra-Neamţ, pe care îi vedem ilustraţi în lucrările dvs…
– Am fost invitat de Ştefan Potop la simpozioanele de la Tazlău, acolo unde, mă gândesc că e cel mai potrivit loc pentru izolare şi pentru creaţie. Izolarea ne ajută să ne concentrăm mai mult la ceea ce ne propunem să lucrăm. Deci, prin Ştefan Potop, prin spaţiu de la Tazlău – unde nu aveam nici semnal la telefon, unde puteam schimba păreri, idei şi vedea ce mai lucrează colegii, puteam face un schimb de experienţă – m-am apropiat de artiştii din oraşul dvs. Eu am mai avut o expoziţie la Piatra-Neamţ acum 10-11 ani, după care m-am gândit să-l întreb pe Ştefan dacă mai există această posibilitate, şi aşa se face că acum aveţi în faţa ochilor artişti pietreni surprinşi în lucrările mele.
– Ce sentiment vă stârneşte oraşul Piatra-Neamţ?
– Este un alt spaţiu geografic faţă de ceea ce sunt eu obişnuit, alt relief, altă culoare, alte orizontale, verticale, răsărituri, apusuri, altă vegetaţie, alt curs de apă. Este un spaţiu mai dinamic, nu este molcom, ceea ce mă face să vin cu drag. Am un respect pentru colegii de breaslă de aici, despre care ştiu că sunt serioşi şi vrednici, de aceea mi-am dorit să-i revăd, mi-am dorit expoziţii, întâlniri prilejuite de vernisaje, schimburi de idei. Piatra-Neamţ este un oraş cultural în care se întâmplă mereu ceva şi în care voi reveni mereu cu plăcere.
– Cum este Constantin Tudor?
– Îmi place să mă exprim prin culoare, sunt tenace şi insist în ceea ce-mi propun, chiar dacă nu-mi iese din prima şi chiar dacă unele proiecte se mai amână.
– Sunteţi cadru didactic universitar şi de aceea v-aş ruga să ne spuneţi câteva cuvinte despre studenţii artişti în perioada aceasta.
– Studenţii nu au cum să nu fie afectaţi de această situaţie, ca de altfel toată lumea, dar dialogul pe internet poate ne-a surprins puţin; recunosc, eu nu am fost foarte bine pregătit cu mijloacele acestea informatice de transmitere, de cameră, şi atunci am încercat să mă reglez din mers. Despre studenţi pot spune că cine aprofundează problemele, indiferent de vremuri, va reuşi. Deşi într-o anumită măsură toţi am fost afectaţi. Talentul şi preocuparea pentru artă există şi vor exista întotdeauna şi acestea nu pot fi afectate de nimic.
A consemnat Gianina BURUIANĂ