Cărţile profesorilor noştri
Note de lector
ARTA DE A FI OM
(Scrisoare către Elly)
de Ioan ZENEMBISI
La începutul verii, a acestui an 2013, în Aula Colegiului Naţional Petru Rareş din Piatra-Neamţ, Editura Răzeşu, împreună cu conducerea şcolii, în prezenţa unor foşti şi actuali profesori şi elevi, a lansat cartea cu titlul de mai sus, scrisă de Ioan Zenembisi (n. 1925, Piatra-Neamţ – d. 2011, Piatra-Neamţ), profesor titular al acestei prestigioase instituţii de învăţământ aproape trei decenii (1957 – 1985).
Cartea la care ne referim conţine un text testamentar de învăţătură adresat de către autor nepoatei sale, purtătoare a numelui bunicii paterne – Elly Zenembisi (n. Cristodulo). Cele câteva zeci de pagini dintr-un fel de jurnal, conţin 9 (nouă) însemnări, realizate/datate în intervalul 21 ianuarie 2000 (la mai puţin de un an de la naşterea destinatarei – 26. 03. 1999) – 11 februarie 2005. Dintre acestea doar trei sunt mai consistente: cele datate 31 ianuarie 2002, 17 ianuarie 2001 şi 26 februarie 2001.
După o scurtă motivaţie (Mi-am propus ca […] să aştern în paginile acestui caiet, cât am la cunoştinţă şi pe cât mă ajută mintea, însemnări despre izvoarele şi strămoşii noştri şi ai tăi. Fiindcă se cuvine pentru tot omul să-şi cunoască rădăcinile ca să le preţuiască şi să le transmită şi celor de după el.), urmează o prezentare amănunţită, atât a înaintaşilor din partea mamei mele – descendenţi dintr-o familie a împăraţilor bizantini – Paleologii – care, după cucerirea Constantinopolului de către Mahomed al II-lea (1453), au fost nevoiţi să se refugieze în Crimeea şi să-şi schimbe numele în Cristodulo (servitorul lui Cristos). Astfel ajunge bunicul matern al viitorului ilustru profesor de matematică arendaş al unei moşii din Gârbeşti (Vaslui) şi una în satul Cut, lângă Piatra-Neamţ.
Depănând istoria familiei, Ioan Zenembisi oferă nepoatei şi, prin ea, urmaşilor săi, implicit cititorului, un tablou al unei familii, în care mulţi membri erau ştiutori de carte, creatori şi consumatori de artă (bunicul cânta la flaut şi era preocupat de inventică, sora lui, Haricleia, ştia cinci limbi străine…), dar şi o imagine a vieţii sociale, economice şi culturale a Ţinutului Neamţ, inclusiv a oraşului Piatra, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi până în pragul mileniului al III-lea, la o bună parte din evenimente fiind martor. Deosebit de importante, mai ales pentru tineri, sunt informaţiile referitoare la exploatările forestiere şi la plutăritul pe Bistriţa, până la instalarea regimului comunist, fondarea industriei moderne în Piatra-Neamţ de către Dumitru Lalu, cu care era prieten bunicul autorului, el însuşi un prosper om de afaceri. La fel, sunt prezentaţi descendenţi ai familiei materne până la aducerea la zi, în epoca în care tăvălugul comunist a trecut peste noi şi a durat 50 de ani.
Nu sunt trecuţi cu vederea nici minunaţii ani ai copilăriei şi ai adolescenţei pe care i-a petrecut împreună cu verişoara sa, Elena Dumitrescu, cea care, peste ani, a devenit cunoscuta soprană de coloratură Elena Botez.
În cea de a doua secvenţă mai consistentă (17 ianuarie 2001), se insistă benefic pe modul în care viitorul profesor a fost educat, în lipsa mamei decedată la naşterea sa, de mătuşa Sofia Cristodulo (Fifi), fără a trece nimic cu vederea din ceea ce a marcat existenţa familiei, precum şi a unor colegi de cancelarie pe care i-a considerat prieteni, inclusiv un ofiţer de securitate, care, culmea, suduia regimul [comunist, n. n.] din convingere şi nu pentru a ne câştiga încrederea şi apoi să ne toarne…
Cartea a fost completată, în mod inspirat, cu o notă biografică despre autor, un cuvânt de început al editorului, care îl consideră pe autor un om obişnuit, profesorul care şi-a slujit profesia cu rară dragoste, transfigurând o disciplină grea pentru unii, aridă pentru alţii, anostă sau impenetrabilă pentru cei mai mulţi, dezvăluind-i frumuseţi şi armonii acolo unde nu te-ai fi aşteptat. Acestora li se adaugă câteva texte semnate de nepoata Elly, de verişoara Elena Dumitrescu-Botez, de apropiaţi, foşti elevi, colegi de cancelarie sau prieteni de familie precum Stela şi Mihai Gaşpari, Viorica şi Neculai Vasiliu, Raluca Cojocaru, Finuţa Irina, toate având menirea să completeze portretul distinsului şi apreciatului profesor, al omului care a fost şi a rămas în amintirea celor care l-au cunoscut şi i-au fost în preajmă, bucurându-se de prietenia lui.
O asemenea carte nu ar fi fost completă, dacă i-ar fi lipsit documentele anexate (acte de naştere, de căsătorie, originale, în limba rusă, şi în traducere, în limba română, paşapoarte din timpul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi al Regelui Carol I, brevetul şi Crucea comemorativă Elisabeta, arborele genealogic al familiei Cristodulo şi al familiei Zenembisi) şi un album de familie, ce întregesc imaginea unei familii care a ştiut să străbată timpul şi să-şi lase amprenta pentru posteritate
Constantin TOMŞA