Stereotip în comunicare, construcţia „am spus cu subiect şi predicat” a devenit mai mult decât agasantă, pentru că este folosită complet ilogic, zi de zi, ceas de ceas. Exact ca răposatul „deci”, la fel de ilogic, la începutul oricărui enunţ, fără a introduce o concluzie. Sau ca eternul „şi” ori ca imbecilul „funcţie de” în loc de „în funcţie de”.
Bine. Suntem dispuşi să iertăm analfabeţilor asemenea erori repetate până la supra saturaţie. Dar de ce sunt obligaţi (?) oamenii cu diplome universitare să le însuşească imediat?
Pe toate canalele de comunicare interumană, mai ales în presa audiovizuală şi în presa scrisă, abundenţa obositorului „cu subiect şi predicat” te trimite într-o iluzorie oră de gramatică dintr-o şcoală pentru adulţi aduşi la alfabetizare.
Îmi îngădui să le comunic iubitorilor acestui stereotip că nici o propoziţie logică (deci inteligibilă) nu se poate construi fără subiect şi predicat, ambele fiind elementele primare ale unei comunicări cam ca asta: „Analfabeţii (subiect) nu cunosc (predicat) sintaxa elementară”.
Păi de ce ne repetă enervant şi inutil dumnealor că tot ce spun, au spus, au gândit, au scris, au visat, au… respectă gramatica (dacă şi când o respectă!)???
Mihai MANCAŞ