• Interviu cu prof. Eleonora Dragomir – Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”
– Cum ar trebui să fie un profesor din România pentru a avea un profil european?
– Nu suntem departe de Europa. Şcoala din România îşi are rădăcinile în cele mai prestigioase universităţi din Europa. Însuşi ministrul Spiru Haret avea doctoratul luat la Sorbona, iar universităţile din România s-au bazat încă de la înfiinţarea lor pe intelectuali de elită formaţi în şcolile europene. Ne-am depărtat în anii de dictatură de comunitatea intelectualităţii europene, dar numai în ceea ce priveşte anumite dogme impuse de contextul politic, însă profesorii valoroşi nu s-au distanţat niciodată de la valorile învăţământului european. Nu am învăţat încă suficient de bine să fim acei profesori constructivi care nu ignoră diferenţele dintre elevi, ci făuresc un viitor pentru fiecare din ei, adaptând învăţarea la nevoile lor.
– Sunteţi recunoscută în comunitatea cadrelor didactice din judeţul Neamţ ca una dintre cele mai pricepute persoane într-ale redactării şi derulării proiectelor europene. Ce face ca o aplicaţie pentru un proiect european să fie una de succes?
– Mă bucur să aud că am un astfel de renume, deşi am avut o perioadă când nu am avut niciun proiect, între 2018 şi 2021. Proiectul trebuie să pornească de la constatarea unei nevoi, a unor aspecte negative în activitatea educaţională care pot fi remediate prin derularea activităţilor proiectului. Obiectivele proiectului se obţin prin pozitivarea acestei nevoi, iar activităţile trebuie să ducă la atingerea obiectivelor propuse. Rezultatele proiectului sau ţintele stabilite trebuie să fie identificabile şi măsurabile pentru a dovedi atingerea obiectivelor. O altă etapă importantă este multiplicarea rezultatelor prin distribuirea lor către alte entităţi ce le vor utiliza pentru alte grupuri ţintă decât cele implicate în proiect.
– Prin ce se traduce aportul proiectelor europene la nivelul şcolii dvs.?
– Primul element pozitiv adus la nivelul şcolii în care predau eu, Colegiul Tehnic „Gheorghe Cartianu”, a fost posibilitatea de a ne îmbunătăţi dotarea laboratoarelor şi atelierelor prin utilizarea fondurilor europene. Un alt factor care ne-a ajutat a fost posibilitatea de a-i motiva pe elevi şi pe profesori, prin stabilirea grupurilor ţintă care au plecat în mobilităţi pe baza unei competiţii a portofoliilor de activităţi.
– Ce v-a îndemnat ca în anul 2009 să faceţi pasul reconversiei profesionale, prin absolvirea secţiei de Limba şi Literatura Engleză a Universităţii Transilvania din Braşov?
– Era o perioada de criză, multe întreprinderi se închideau şi majoritatea elevilor spuneau că vor merge să muncească în străinătate după ce vor absolvi liceul. Mi-am dorit să pot colabora cu profesorii din alte ţări şi să înţeleg cum să fiu de ajutor, astfel încât elevii mei să poată să se integreze pe piaţa muncii europene.
– Formaţia dvs. profesională iniţială este cea de inginer. Cu toate acestea în perioada 2003-2006 aţi urmat cursuri de pictură la Şcoala Populară de Arte „Carmen Saeculare”. Cum se împacă pictura cu toate celelalte preocupări ale dvs.
– Eu mi-am găsit întotdeauna o a doua natură în artă. În timpul perioadei de studii la Universitatea Politehnică din Bucureşti am făcut parte din trupa Teatrului Studenţesc „Podul”, din acea minunată generaţie care a colaborat cu Teatrul Naţional din Bucureşti, condus pe atunci de regizorul Andrei Şerban, un revoluţionar şi un deschizător de drumuri atât în teatrul dramatic cât şi în cel liric. De la el am învăţat prima lecţie a democraţiei. Am învăţat să îi apreciez pe ceilalţi şi pe mine însămi pentru capacitatea de a înţelege sentimentele şi de a vibra la emoţiile celor din jur, de a şti să lupt cu arma artelor pentru a transmite o emoţie constructivă şi vindecătoare publicului, fără să mă tem de ridicol. Mă tem doar de falsitate şi de minciună. Teatrul şi arta în general nu înseamnă să te prefaci, să fii nesincer ci să comunici la un nivel superior, cathartic al sincerităţii şi prieteniei bazate pe împărtăşirea emoţiei.
Pictura este acum pentru mine ceea ce a fost teatrul în anii studenţiei. O cale de comunicare sinceră de la suflet la suflet, de a găsi valori în toate şi în toţi cei din jur.
– Ce doriţi să împărtăşiţi colegilor prin intermediul calităţii de formator pe care o aveţi?
– Ca mentor şi formator de adulţi am promovat întotdeauna valorile democraţiei europene, conştientizarea eglităţii de şanse, încurajarea cetăţeniei active, a voluntariatului, a comportamentului ecologic. Nu este greu să gândeşti democratic dacă ai permanent în conştiinţă o aspiraţie către o lume mai bună, mai apropiată de Dumnezeu.
– Care sunt îmbunătăţirile la nivel profesional şi personal pe care vi le-au adus ultimele dvs. mobilităţi?
– În aceste mobilităţi am colaborat cu mulţi profesori din licee tehnologice unde erau foarte bine integraţi elevi imigranţi, elevi cu deficienţe, elevi uneori ultraprotejaţi, şi am învăţat că încurajarea bazată pe o observaţie atentă a activităţii elevului dă cele mai bune rezultate în educaţie şi în formarea profesională. Ultima mobilitate a fost dedicată profesorilor VET din şcoala noastră şi face parte din planul nostru Erasmus VET, cod acreditare 2021-1-RO01-KA120-VET-000046245, cod proiect 2022-1-RO01-KA121-VET-000053939. Ea s-a desfăşurat în Cipru, la Limassol, la furnizorul Shipcon Limassol. Scopul mobilităţii a fost acela de a învăţa cum să combatem segregarea socială şi bullyingul, cum să atragem şi să motivăm mai bine elevii pentru a diminua absenteismul şi abandonul şcolar.
– Cum beneficiază elevul din toate aceste acţiuni legate de proiectele europene?
– Elevii pot participa la rândul lor în mobilităţi de formare în alte ţări şi vor fi mai adaptabili pe piaţa muncii europene la absolvirea şcolii.
A consemnat Gianina BURUIANĂ