Sub acest titlu, Ion Moldovan, scriitor şi jurnalist care trăieşte la Blaj, a publicat o carte apreciată de specialişti nu doar ca o simplă biografie, ci ca o veritabilă carte de scriitură, pe măsura talentului original şi excepţional al actriţei Virginia Rogin. Apărut în anul 2022 la Editura Ecou Transilvan, volumul a fost lansat şi la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamţ, luni, 18 septembrie, în a unsprezecea zi a celei de-a XXXIV-a ediţii a Festivalului de Teatru.
„Suntem deosebit de onoraţi să o primim acasă, pentru că Teatrul Tineretului este una dintre casele actriţei Virginia Rogin, prima şi cea mai iubită. Despre teatru se spune că înseamnă a fi până la capăt. Credem că doamna Virginia Rogin este o actriţă până la capăt, care arde fără rest. De asemenea, despre teatru mai ştim că este cea mai efemeră dintre toate artele, pentru că un spectacol nu seamănă niciodată cu altul, chiar dacă sunt 100 de reprezentaţii. Considerăm că teatrul e ca şi omul: există atâta timp cât sunt oameni care-şi amintesc de un spectacol şi de actorii respectivi. Mărturisesc că pentru această întâlnire am dorit foarte mult să aflu poveşti adevărate despre doamna Virginia Rogin şi am întrebat doi spectatori fideli care au văzut cu regularitate spectacolele noastre din anii ’70 până în prezent şi unul dintre ei mi-a spus că nu există altă Catarina (n.n. – Îmblânzirea scorpiei) în afară Virginiei Rogin”, a spus Raluca Naclad, consultant artistic al Teatrului Tineretului.
Nume de referinţă pentru lumea teatrului şi a filmului românesc, Virginia Rogin s-a născut la 19 noiembrie 1951, la Buhalniţa, judeţul Neamţ. De-a lungul carierei sale, Virginia Rogin a interpretat într-o manieră cu totul specifică partiturile ce i-au fost încredinţate. Timp de patru stagiuni (1977-1981) a jucat pe scena Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ, „Nevestele vesele din Windsor” (Doamna Ford), „Terra II” (Oana), „O noapte furtunoasă” (Ziţa), „Trei surori” (Maşa), „Cei trei muschetari” (Milady/ Îmblânzitoarea de şerpi), „Dulcea ipocrizie a bărbatului matur” (Otilia) şi „Îmblânzirea scorpiei” (Catarina) fiind titlurile spectacolelor de succes în care a fost distribuită în primii ani de actorie. „Teatrul Tineretului era o prelungire a Studioului Casandra. Directorul Emil Mandric m-a aşteptat în gară cu cheile de la garsonieră. Eram atât de curaţi, nicio răutate nu apucase să ne atingă, aproape toţi eram de aceeaşi vârstă şi aveam acelaşi scop. Nu ştiam decât casă şi teatru. Eram o mare familie. Când intru în acest teatru îmi vine să plâng, mă emoţionez atât de tare ca şi cum această clădire face parte din fiinţa mea. N-am avut o viaţă uşoară. Nimic nu mi-a venit de-a gata. Până n-am plătit cu sânge fiecare pas, fiecare succes, nu s-a putut. M-a ajutat foarte tare locul naşterii. Muntele Ceahlău, Mănăstirea Petru Vodă, Părintele Iustin şi-au spus cuvântul în existenţa mea. Cine spune că locul naşterii nu contează, greşeşte. Niciodată nu aş fi putut trăi într-o altă ţară. La Bucureşti, oamenii nu sunt frumoşi ca voi. Aveţi spiritualitate, aveţi credinţă, aveţi îngerii pe umerii voştri, ceea ce este extraordinar. Cartea îmi place, e foarte frumoasă, adică am citit despre mine ca şi cum citeam despre altcineva”, a mărturisit Virginia Rogin.
Invitaţii speciali ai evenimentului au fost Ion Moldovan, autorul cărţii, şi Carmen Movileanu, crainică, realizatoare de emisiuni şi programe la TVR, prietena Virginiei Rogin, care le-au oferit celor prezenţi propriile impresii despre volumul lansat. „Este foarte greu să găseşti astăzi oameni pe care să te bazezi. Şi pe cuvântul lor, şi pe atitudinea lor şi pe fidelitatea lor. Virginia Rogin este un astfel de Om. Este o zicere englezească, v-o spun în româneşte, o ştiu de la Irina Margareta Nistor: «Sunt rudele noastre lăsate de Dumnezeu şi sunt rudele pe care ni le facem». Virginia Rogin este sora mea. Eu sunt bucuros şi mândru că sunt fratele ei declarat. În această carte, dacă aveţi bunăvoinţa şi răgazul s-o citiţi, veţi descoperi nişte lucruri la care nici nu vă gândiţi. Viaţa unui actor nu este deloc simplă. Nu doar că trăieşte vieţi paralele, câte personaje, atâtea vieţi, dar aici veţi vedea marile renunţări ale unui actor. Nu poţi să faci meseria asta fără renunţări. Uneori eşti obligat să renunţi la lucruri foarte dragi, esenţiale în viaţa unui om, la care puţini sunt dispuşi să renunţe. Cartea este un gest de protest împotriva infidelităţii spectatorului. Cea mai trădătoare şi mai perfidă fiinţă de pe lume este spectatorul în relaţia cu actorul. Este suficient ca actorul să dispară o lună, două din orice motiv, să apară altcineva în locul lui şi este uitat. Este poate cea mai mare tristeţe din lume, tristeţea actorului care se ştie uitat de publicul care cu un an sau doi în urmă îl adula. Din păcate, mulţi, prea mulţi actori trăiesc această dramă la noi, mai ales cei în vârstă. Virginia Rogin este un om extraordinar şi o actriţă cu totul şi cu totul specială. Una dintre marile actriţe ale României”, a afirmat Ion Moldovan.
„Este pentru prima oară când intru în Teatrul Tineretului şi emoţia pe care o încerc astăzi se datorează şi prezenţei dumneavoastră. Sunteţi, într-adevăr, un public care nu doar priveşte, ci şi ascultă. Recunosc, şi nu doar ca un gest de prietenie, că în definiţiile din dicţionar care înseamnă talent, inteligenţă, curaj, eleganţă, prietenie, seriozitate, curiozitate, renunţare, se regăseşte şi Virginia Rogin. Este un buchet de trăsături de caracter. Oricât ar fi de citită, cultă şi experimentată de viaţă, o persoană nu poate să trăiască ceea ce trăieşte un actor. Atâtea personaje, atâtea vieţi, atâtea moduri de a privi viaţa, atâtea feluri de a lega prietenii. Ai ce să înveţi de la Virginia Rogin, oricât ai fi de ştiutor. Citiţi această carte şi veţi descoperi ceea ce încă scena nu v-a dat ocazia să descoperiţi”, a menţionat Carmen Movileanu.
Construită sub forma unui dialog, cartea „Virginia Rogin. Pasiune şi destin”, este prefaţată de Raluca Tulbure, secretarul literar al Teatrului de Animaţie Ţăndărică (…Făcându-se părtaş dialogului dintre Ion Moldovan şi Virginia Rogin, cititorul îşi dă lesne seama că actriţa a iubit şi iubeşte teatrul, că actoria nu a fost pentru ea o simplă meserie, ci mult mai mult. (…) O carte pe care, dacă o deschizi, greu o mai laşi din mână, pentru că te face nu doar martor, ci şi părtaş la o poveste de viaţă, de viaţă adevărată, depănată din amintirile Ginei Rogin) şi de regizorul Radu Afrim.
Violeta MOŞU; Foto: Marius Şumlea (Facebook Teatrul Tineretului)