S-a născut la 11 octombrie 1929, la Oituz, în judeţul Bacău. A şovăit între muzică, teatru şi dans înainte de a alege teatrul. A jucat din 1951 pe scenă. Din 2012 s-a retras din viaţa publică, din cauza unor probleme de sănătate. Olga Tudorache, actriţa care a impresionat publicul prin rolurile sale complexe, a împlinit luna aceasta 87 de ani.
A absolvit în 1951 Institutul de Teatru. Din acel an a fost angajată timp de 15 ani la Teatrul Tineretului din Bucureşti, până în anul 1966, când teatrul a fuzionat cu Teatrul Nottara, iar la noul teatru, Teatrul Mic, a rămas până în 1978.
Din anul 1976 a fost conferenţiar universitar la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale”, la catedra de actorie, iar din 1990 a devenit profesor universitar şi până la pensionare, în 1997, a format şase promoţii de actori.
Pe scena Naţionalului bucureştean, Olga Tudorache şi-a făcut o revenire spectaculoasă, în 1997, cu spectacolul „Regina mamă” de Manlio Santanelli. De asemenea, la Teatrul Mic, spectatorii au admirat-o în roluri precum Ducesa de Gloucester în Richard al II-lea de Shakespeare, Vitoria Lipan în Baltagul de Mihail Sadoveanu sau Maria Vasilievna în Unchiul Vanea de Cehov.
În noiembrie 2005, Olga Tudorache a apărut în faţa publicului la Teatrul Metropolis într-o dublă ipostază: de regizor şi interpret al spectacolului „Peşte cu mazăre”.
În martie 2006 a primit din partea preşedintelui României Ordinul Naţional „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce.
Şase ani mai târziu, la finalul spectacolului „Portretul Doamnei T”, Olga Tudorache a primit decoraţia regală „Nihil Sine Deo”, din partea Principesei Margareta a României.
„Generaţia de azi se deosebeşte mult de a mea. Tinerii de azi sunt grăbiţi să ajungă, să parvină, s-au născut cu telefon şi televizor, noi le-am descoperit târziu, eu am trecut prin trăsura cu cai, lampa cu gaz. Tinerii de azi nu au timp să înveţe ca să joace bine, consideră că ştiu totul, nu au convingerea că de la «talent» au de străbătut un drum lung de muncă ambiţioasă şi disciplinată până la a deveni «actori talentaţi». Sunt zoriţi să ajungă pe scenă, ecran şi măcar de i-ar interesa ideea de a juca, dar imediat întreabă: «cât?» Colegii mei de generaţie erau în culmea entuziasmului şi a bucuriei dacă li se dădea prilejul să facă o figuraţie pe o scenă profesionistă, alături de maeştrii lor. Astăzi, unii vor să devină capete de afiş încă din şcoală”. – Olga Tudorache (Sursa: Ziarul Metropolis)
RED.