Să nu uităm

carte despre SpatareluChiar dacă nu şi-ar fi pus gândurile pe hârtie, cred că cei o sută de autori ai volumului pe care îl am în faţă* ar avea sentimentul viu, puternic, obişnuit, al prezenţei unui OM – creator – dascăl – prieten (cum prea bine scrie pe a doua filă).
Cine sunt autorii? profesori de muzică, medici, ingineri, compozitori, dirijori, instrumentişti, actori, cântăreţi, muzicologi, ziarişti…
De unde sunt ei? de peste tot: Iaşi, Comăneşti, Cluj-Napoca, Bucureşti, Timişoara, Oradea, Târgovişte, Galaţi, Piatra-Neamţ, Arad, Braşov, Constanţa, Tel Aviv…
Parcurg volumul cu interes şi emoţie, revin asupra multor pasaje, cunosc autorii – pe mulţi îi cunoşteam, desigur, de mult, dar cuvântul pe hârtie e o altfel de oglindă – o las, reiau şi mă gândesc la portretul re-compus din cuvinte-mărturii şi imagini-document, în 488 de pagini.
E lesne de înţeles că acest volum a apărut din multă iubire.
Doamna-mamă a dorit să-şi prezinte soţul în faţa fiului în ipostaze simple, calde, subiective şi obiective, extrase din anturajul colorat şi select al omului-creator-dascăl-prieten.
Fiecare capitol e o clipă de viaţă cu dublu sens, autor – „subiect”, „subiect” – autor şi devine tulburătoare unitatea în marea diversitate a gândirii, percepţiei, vocaţiei, relaţiilor dintre aceştia.
Ca într-un destin wagnerian, mai multe leit-motive compun detaliile portretului: modest, meditativ, sensibilitate, talent, omenie, spirit. Construcţia muzicală împletită din „leit-motive”, ţese locuri (în juriu, la pescuit, pe malul oceanului, pe scenă, la facultate…), cu dialoguri (la Uniunea compozitorilor, la o repetiţie a corului de copii, cu un prieten drag, sau cu altul, după concurs, la ore, cu fiul şi soţia, cu maeştri), cu sentimente şi multă muzică bună, pe scena unei vieţi pământene întreruptă şocant într-o dimineaţă de martie.
OMUL cucerea prin discreţie, o formă de sfioşenie-simplitate simţită, firească, remarcată de toţi cei impresionaţi pană la neputinţa de a înţelege „cum făcea”? Teoretic, acest fel de a fi creează o imagine ştearsă, ne-semnificativă, unul în rând cu ceilalţi.
La el era exact invers: discreţia îl făcea mai prezent, mai distins, mai cuceritor în ceea ce spunea şi făcea.
DSC_1796OMUL era serios, „lucru” rar, greu de înţeles şi acceptat într-o comunitate românească ce foloseşte des, când nu are argument, o zicală periculoasă: „capul plecat sabia nu-l taie”…
CREATORUL – compozitor a deschis porţi spre suflete. S-a întâlnit pe căi doar de el ştiute, cu Eminescu, Arghezi, Blaga, a „meditat la Enescu”, a iubit vocea cântată, glasurile orchestrei şi intimitatea camerală, semnând cu viaţa sa fiecare sunet gândit, şoptit, strigat, trăit.
CREATORUL – compozitor a fost pus la zid de minţi înfierbântate, de grupări „alese”, primitive şi frustrate, care, atunci când li s-a deschis puţin uşa cuştii, au sărit asupra celor care… le-au dat mâncare/ştiinţă, şlefuire cu care ar fi putut să trăiască demni; paginile cărţii sunt grăitoare.
DASCĂLUL – profesorul a semnat pe destinele discipolilor aşa cum fac spiritele înalte, adică lăsându-i liberi în personalitate, îndrumându-i discret, dar ferm, nepermiţându-şi să-i strivească. Şi au ieşit din mâna sa alţi creatori şi dascăli.
PRIETENUL. Deasupra tuturor acestor lucruri, ca un braţ protector, a stat întotdeauna PRIETENIA adevărată, implicată, în general de lungă durată, cu interesul prieteniei şi-atât, cu riscurile şi împlinirile asumate.
Între coperţile acestei cărţi sunt o sută de prieteni. Câţi or mai fi prin lume? Probabil, cu mulţi s-a reîntâlnit şi în lungile călătorii printre stele…

Unii îi spuneau „maestre”, alţii „dom’ profesor”, unul i-a spus „tata”, alţii, „Made”. Aşa va rămâne, „al nostru Vasile Spătărelu”.

…”Îmi deschid încet privirea,/Vreau s-o arunc, dar ea îmi şopteşte,/Gândurile moarte sună/În tavernă se anunţă/ LI-BER-TA-TE.” (Vasile Spătărelu, Clopotul)

*) Al nostru Vasile Spătărelu (1938-2005) volum apărut la 75 de ani de la naşterea compozitorului
Editura PERFORMANTICA, Institutul Naţional de Inventică, Iaşi 2013

Vasilica STOICIU-FRUNZĂ

N.R. Text scris pentru revista „Actualitatea muzicală” şi citit în premieră la lansarea cărţii la Piatra-Neamţ