de prof. dr. Emilia CHIRIŢĂ
Anul 2012 a însemnat pentru profesoara de la Colegiul Naţional Petru Rareş din Piatra-Neamţ, Emilia Chiriţă, dr. în filologie, anul adevăratului său debut editorial, prin publicarea a două cărţi. După ce, în 2008, a realizat o versiune în limba franceză a cărţii Metroul fără Ceauşescu, semnată de colegul de liceu al Domniei Sale, juristul Gheorghe Moroşanu, a încredinţat tiparului Barocul levantin la Mateiu Caragiale şi Personajul la Mateiu Caragiale, ambele, la fel ca cea de a treia anunţată ca fiind „în pregătire” – Mateine (eseuri despre Mateiu Caragiale) –, având originea în teza de doctorat şi realizate din dorinţa de a extinde problematica abordată în teza de doctorat (şi să suplinească lipsurile din aceasta), punând de fapt în discuţie, de ce să nu o spunem, întreaga cercetare mateină care nu a tratat suficient aceste aspecte. Mai mult, scopul declarat, urmărit de autoare prin intermediul acestei cărţi, pe care o semnalăm acum, este acela de abordare monografică realistă a personajului modern, metodă îmbinată cu o abordare a unei componente speciale a barocului, aceea de tip levantin, specific, spunem noi, lumii personagiale a lui Mateiu Caragiale […].
Structurată ştiinţific, în câteva compartimente (Marile personaje în opera mateiană – barocul şi levantul. Aspecte definitorii; Personajele masculine şi barocul levantin; Două imagini ale naratorului; Personaje mateine – cercetare monografică; Un personaj emblematic şi două ipostaze ale acestuia; Personajele feminine şi aspectele barocului), cartea Emiliei Chiriţă are în vedere personajele din proză a lui Mateiu Caragiale: nuvela Remember, romanele Sub pecetea tainei şi Craii de Curtea Veche şi fragmentul de roman Soborul ţaţelor.
Analiza propriu-zisă a personajelor este precedată de un text scurt, prezentat ca într-o oră de clasă, cât mai clar şi mai convingător – Naraţiunea în «Craii de Curtea Veche» –, având, şi de această dată, un scop declarat: realizarea unei introduceri în atmosferă, lectorul făcând un prim-contact cu substanţa profundă care i se va dezvălui pe parcursul lucrării. De aici, putem gândi că autoarea şi-a propus să se adreseze şi lectorului care nu a aflat până acum de Mateiu Caragiale şi, de ce nu, să-l convingă să-i caute opera, să o citească, cartea de acum constituindu-se într-un argument care să-l determine în această întreprindere, chiar un ajutor în descifrarea textului matein socotit şi de autoarea noastră dificil de povestit.
Pe întregul parcurs al discursului analitic, Emilia Chiriţă aduce în sprijinul afirmaţiilor de acum, unele citate reluate din propriile studii critice referitoare la opera lui Mateiu Caragiale, precum şi fragmente din texte „autorizate” din exegeza operei mateine, semnate de Matei Călinescu, Barbu Cioculescu, Valeriu Râpeanu, Eugen Simion ş. a., menţionaţi în bibliografia ataşată la final. Totodată, autoarea demonstrează o cunoaştere amănunţită nu numai a operei, cum este firesc într-o asemenea întreprindere analitică, ci şi a vieţii autorului, uzând de anumite aspecte pe parcursul întregii lucrări.
Dar cartea Personajul la Mateiu Caragiale poate fi o bază de pornire într-o analiză mai amplă a vieţii şi operei autorului, pentru viitorii cercetători, precum şi o sursă de „informaţie” pentru elevi, cărora li se oferă nu numai cunoştinţe, ci şi modele de realizare a unor caracterizări ale personajelor mateine. Mai mult, este o carte ce nu va trece neobservată şi nici ignorată atât de specialişti, cât şi de cititorul obişnuit.
Constantin TOMŞA