Apărută la Editura Argonaut, Cluj-Napoca şi Editura Episcopiei Devei şi Hunedoarei, 2015, lucrarea Contribuţia preoţimii române din Ardeal la războiul pentru întregirea neamului (1916-1919) a preotului, istoricului, scriitorului, gazetarului şi omului politic Sebastian Stanca (1878-1947), se înscrie în preocupările de cercetare ale sale pe tema istoriei bisericeşti a românilor transilvăneni.
Reeditată de Mihai-Octavian Groza şi Mircea-Gheorghe Abrudan, cărora le aparţin şi studiul introductiv, note şi indici, cartea reprezintă o parte din recuperarea memoriei colective a celor care au trăit ororile războiului pe frontul de luptă sau în spatele acestuia.
Transcrierea şi editarea textului semnat de Sebastian Stanca a respectat, în linii mari, regulile utilizate şi până acum la editarea izvoarelor privind participarea românilor din Transilvania la Primul Război Mondial şi evenimentele care au precedat Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.
Întrucât lista preoţilor existentă în ediţia iniţială a cărţii părintelui Sebastian Stanca nu era completă, după cum însuşi autorul mărturiseşte, editorii au completat această listă cu o addenda, menţionând, conform documentelor existente, numele tuturor preoţilor care au luptat, au fost deportaţi, anchetaţi etc. Totodată s-a procedat la realizarea unei ediţii critice, textul original fiind asociat cu note explicative referitoare la instituţiile, evenimentele şi persoanele menţionate. Notele originale ale documentelor au fost individualizate prin expresia „nota autorului”.
După cele două materiale esenţiale care ne prezintă personalitatea multiculturală a părintelui Stanca, Protopop stravrofor Sebastian Stanca: medalion bio-bliografic şi Sebastian Stanca: Memorialist al Primului Război Mondial, urmează o Notă asupra ediţiei şi conţinutul propriu-zis al problematicii abordate: Contribuţia preoţimii române din Ardeal la războiul pentru întregirea neamului (1916-1919), după care, 4 addende aduc informaţii suplimentare de o reală valoare istorică, morală şi teologică. (Addenda 1. Sebastian Stanca, Carmen saeculare. Preoţimea română din Ardeal în slujba idealului naţional; addenda 2. Grigore N. Popescu, Preoţimea română şi întregirea neamului. Temniţe şi lagăre; addenda 3. Episcop Roman R. Ciorogariu, Internările intelectualităţii şi preoţimii româneşti; addenda 4. Romulus Cândea, Biserica ardeleană în anii 1916-1918. Internările şi întemniţările preoţilor). Indicele de nume existent la finalul cărţii constituie un instrument de lucru care ajută mult în cercetarea subiectului abordat.
Lucrarea conţine numeroase informaţii despre biografiile preoţilor ardeleni ortodocşi şi greco-catolici şi ale familiilor acestora, un adevărat jurnal al evenimentelor care au precedat constituirea statului unitar român.
Considerând cele 300 de pagini ale cărţii prezentate drept un instrument de studiu atât pentru cercetătorii istoriei bisericii transilvane, cât şi o sursă de informare obiectivă pentru toţi cei interesaţi de istoria patriei, bisericii şi spiritualităţii româneşti, recomandăm călduros aprofundarea conţinuturilor abordate de către un autor uitat, pe nedrept, de istorie.
Prof. dr. Mihai FLOROAIA