Opera sa fundamentală rămâne însă Un dicţionar al literaturii din judeţul Neamţ – de la copişti la suprarealişti (2014), urmată de două eseuri monografice: Mircea Răzvan Ceacâru o marcă inconfortabilă (2016) şi Constantin Munteanu, un observator fin un analist profund (2020). Ultima apariţie editorială antumă a fost volumul al V-lea al seriei „Împătimit de lectură, cărţi şi autori” (2021).
Am extras textul de mai sus din Un dicţionar al literaturii…, un autoportret al cărturarului Constantin Tomşa, gândind că orice altă imagine propusă de condeierii locului l-ar face să surâdă pe prietenul nostru, chemat la Domnul pe 29 iunie, a. c. Cutumele împrejurării presupun un laudatio meşteşugit, neferit întotdeauna de anume derapaje. Mă voi limita să citez câteva versuri de John Donne, motto-ul unei cărţi de neocolit: Nici un om nu-i un ostrov stingher/ şi de sine stătător;/ fiecare om este o bucăţică din continent,/ o parte din întregul cel de căpetenie;// dacă marea cu valurile îi smulge un bulgăre,/ Europa e împuţinată,/ cum ar fi orice petic de pământ sau moşia ta,/ ori a prietenilor tăi;// cu moartea fiecărui om mă simt mai sărac şi mai singur,/ pentru că sunt inclus în Omenire;// şi de aceea nu trimite pe nimeni şi niciodată/ să întrebe pentru cine bat clopotele –/ pentru tine bat.
Mircea ZAHARIA