Dorel Rusu s-a născut în satul Poiana Borcii – Neamţ, ca fiu al lui Ioachim şi al Sofiei, într-o familie numeroasă. Copilăria şi tinereţea şi le-a petrecut în satul natal, urmând aici cursurile primare şi gimnaziale. Ca tânăr, mânat de greutăţi, a lucrat ca muncitor forestier, iar mai apoi ca electromecanic la o centrală telefonică din Piatra-Neamţ.
Liceul l-a făcut la Borca, încă de atunci un liceu cu renume, cu profesori de mare prestigiu, după care a absolvit Facultatea de Filologie la I. P. 3 ani din Bacău, promoţia 1968. A absolvit, de asemenea, Şcoala Superioară de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu” din Sibiu – Facultatea de Transmisiuni.
După absolvirea facultăţii, a lucrat ca profesor, director de şcoală, director coordonator în comuna Poiana Teiului. Aici a lucrat la şcolile Galu şi Dreptu. A continuat să lucreze la Grupul Şcolar Borca – de unde s-a pensionat în anul 2001. A lucrat apoi ca profesor-consultant la Casa de Copii de pe lângă Mănăstirea Petru-Vodă (2001-2003), fiind un apropiat al Părintelui Iustin Pârvu.
A lucrat şi ca miner în subteran în mina de uraniu din comuna Crucea, judeţul Suceava.
De activitatea sa ca primar al comunei Poiana Teiului se leagă fondarea în Poiana Haşca a Mănăstirii „Petru Vodă” de către părintele Iustin Pârvu, fiu al locului. A primit titlul de „Cetăţean de Onoare al comunei Poiana Teiului”. A mai fost epitrop la biserica din sat, preşedinte al C.A.R. – Pensionari Ceahlău, consilier judeţean, şi cooptat în diferite alte organisme pe plan judeţean.
Este coautor la mai multe lucrări apărute pe Valea Muntelui despre viaţa acestor munteni.
A publicat în 2007 „Cântecul speranţei şi al libertăţii. Viaţa lui Grigore Caraza”, dedicând învăţătorului din Călugăreni ce a suferit 20 de ani în temniţele comuniste o biografie bazată pe documente şi pe nesfârşite discuţii cu acesta.
A scris sute de articole în ziarele: „Telegraful de Neamţ”, „Ecoul Munţilor”, „Mesagerul de Neamţ”, „Monitorul de Neamţ”, „Ochiul public-Neamţ”, ş. a.; în revistele: „Biblioteca din Nord” – Borca, „Catharsis” – Grinţieş, „Piatra Corbului” – Bicaz, „Valea Muntelui” – Bicaz, „Ţara Hangului” – Hangu şi Bucureşti, „Gând românesc” – Alba Iulia ş. a.
A adus un pios obol de neuitare celor care au luptat „pentru neam şi cruce”, s-au opus represiunii comuniste şi au suferit în temniţe la Aiud, Gherla, Piteşti etc. Amintim pe Emilian Săndulescu, Iustin Pârvu, Grigore Caraza, Paulin Clapon, Atanasie Ştefănescu, Filaret Gămălău şi mulţi alţii.
A fost membru al „Societăţii scriitorilor din judeţul Neamţ”. A cules folclor din regiune, efort care nu a fost, din păcate, finalizat prin publicarea unor culegeri, antologii sau studii.
În 2011 a participat la simpozionul organizat la cei 400 de ani de atestare documentară a oraşului Bicaz, cu o comunicare ştiinţifică dedicată luptătorilor din munţii Neamţului, luptătorii anticomunişti în frunte cu Părintele Iustin Pârvu, învăţătorul Grigore Caraza, părintele Gămălău sau Metocaru. În 2013 a realizat un capitol dedicat rezistenţei şi represiunii de pe Valea Muntelui pentru volumul „La poalele Pionului – comuna Ceahlău – monografie”, care anunţa volumele de mai târziu. Avea în lucru două cărţi care să alcătuiască Trilogia „Genţiana”, care ar fi trebuit să cuprindă volumele „Octogonul Speranţelor” (cartea a II-a) şi „Freamătul Bistriţei” (cartea a III-a). A reuşit să ducă până la capăt doar „Steaua blestemată”, cu o documentare riguroasă, realizată la CNSAS, în arhivele judeţene Neamţ, Iaşi, Suceava şi cu numeroase surse de istorie orală.
Rămân posterităţii eforturile sale publicistice, de vastă documentare, care au văzut lumina tiparului, cele mai multe la Editura Cetatea Doamnei din Piatra-Neamţ. Au rămas însă şi proiecte în lucru, unele aflate aproape de tuşa finală. Considerăm că cei care i-au fost apropiaţi, au colaborat, au fost sprijiniţi de regretatul profesor, au datoria morală de a-i continua munca şi a găsi resursele financiare pentru finalizarea unei opere dedicate tuturor celor iubitori de istorie şi de cele frumoase, de demult, de la noi.
Ar fi o încununare a efortului cultural-ştiinţific al celui care a fost profesorul Dorel Rusu, cronicarul Văii Muntelui.
Prof. Daniel DIEACONU