ANTOLOGIA REVISTEI APOSTOLUL: Baladă pentru Eminescu

Te-am slăvit în cărţi şi în poeme

Şi te-au înălţat iconostas,

Ca să fulgeri tânăr peste vreme,

Cu vecii de cremene sub pas.

Te-au văzut voevodând voroave,

Ciobănind genune şi zăpezi,

Potcovar de fum bătând potcoave

Negurilor strânse în cirezi.

Te-au crezut gigantic Sfarmă-Piatră

Care sparge piscul viforos,

Şi fierar înfierbântând pe vatră,

Mările călite sub baros.

Împărat, ţi-au scris pe tâmple steme

Făt-Frumos, ţi-am pus în mâini hanger.

Şi-au cules, din pana ta, blesteme,

Viscole şi răzvrătiri în cer.

Ci, netrebnic, eu adulmec zării

Paşii tăi pe unde te-au fost dus

Şi-nsetat pe drumurile Ţării

Dibui urma ta de blând Iisus.

Caut picurii de sânge, neşterşi încă,

A crucificării pe furtuni

Şi sărut lumina lor adâncă

Şi-i ating cu mâini de rugăciuni.

Trist Iisus cu umbra de tămâie

Dăruind azur din mâini subţiri,

Sfânt, bătut, pe veacul tău în cuie,

Scânteind, înalt, din răstigniri.

Frânt de-o stea şi-ngenuncheat de-o floare,

Biruit de ramuri de arin,

Îndulcit cu dor de moarte-alinătoare,

Ars ca Nesus în cămaşă de venin…

Nu, tu nu eşti meşterul, ci cneazul,

Nu eşti înstelatul împărat.

Sfâşiat ţi-i pieptul şi obrazul.

Tu eşti marele însângerat!

Te-ncrustăm, zadarnic, în agată

Şi-n icoane noi pe flori de crin.

Crinii nu vor stinge, niciodată,

Umbrele cununilor de spini.

Eu nu-ţi pipăi steme şi nici lauri…

Numai rănile mă plec şi ţi le strâng

Şi le fac medalii mari de aur,

În genunchi, le-nchid în inimă şi plâng.

Radu GYR