Cartea de poezie

Utta-Siegrid Kőnig: …sub clopotul de sticlă

În peisajul publicistic şi editorial al ultimelor două decenii şi jumătate înregistrat în judeţul Neamţ, şi nu numai, prezenţa poetesei Utta-Siegrid Kőnig este una singulară şi discretă în ceea ce priveşte promovarea cărţilor sale de poezie. Afirmaţia noastră se bazează pe mai multe argumente. În intervalul amintit deja, numărul celor care îşi scriu, îşi publică în diverse reviste şi îşi editează de cele mai multe ori în regie proprie „producţiile”, nu întotdeauna cu valoare literară, a depăşit de mult un număr de două cifre. De altfel este puţin probabil că există undeva o statistică ce ar putea preciza cu exactitate numărul editurilor din România, al autorilor sau al titlurilor cărţilor publicate. Mai mult, nu puţini sunt acei care îşi promovează „creaţiile” în manifestări zgomotoase, cu un public volant, cu vorbitori angajaţi pe principiul „tu vorbeşti/scrii despre mine, eu vorbesc/scriu despre tine”, şi asezonându-se, după posibilităţi, cu o garnitură de mass-media. Desigur sunt şi excepţii. Una dintre acestea este autoarea noastră a cărei carte, citată în titlul de mai sus, face obiectul următoarelor:

Născută (22. 04. 1943) la Posen, Germania, în prezent, Poznan, Polonia, din părinţi de origine germană, Utta-Siegrid Kőnig a absolvit Liceul Ştefan cel Mare din Suceava, secţia reală (1961) şi Şcoala Tehnică de Arhitectură, Construcţia Oraşelor, Bucureşti (1964) şi s-a stabilit la Piatra-Neamţ.

Publicistic a debutat cu un grupaj de sonete, la rubrica Rezervaţia de îngeri, a Revistei Asachi din Piatra-Neamţ (1993). Între anii 1995-2014, a publicat nouă cărţi de poezie: Şi Haiku, 1995-1997; Veşnica efemeridă, sonete, 1999; Abia zbor…fără urmă, poeme tanka, 2000; Mai grăbit ca mine…un fluture alb, 2001; Întruna ramul în război cu clipa, 2004; ALB-ALBASTRU / Sub raza cea dintâi…/ Itinerar grecesc, 2006; ROŞU-GALBEN / Sub cea de-a doua rază…/ Itinerar spaniol / şi nu numai, 2008; Doar calendare fără file?, rondeluri, 2012; Răspunsuri, roman epistolar, 2014, abordând diverse specii (haiku, tanca, rondeluri, sonete), toate în ediţii bibliofile şi, desigur, în tiraje nu prea mari.

Aşa cum am mai scris în comentariile noastre la cărţile autoarei, întreaga sa creaţie este rodul unor confruntări dintre zestrea livrescă asimilată şi realităţile de la faţa locului, o expresie a trăirilor sale profunde, strunite, obligate să se supună formei impuse de specia abordată. Totul condensat în încifrări de imagini şi de sentimente, de impresii şi de emoţii, de trăiri, totul convertit prin talent literar în poezie… Un tur de forţă care demonstrează o intensă capacitate de reflexivitate, dublată de o anume gravitate şi de o esenţializare a ideii, care, toate la un loc, fac din fiecare poem un text ce obligă/dă naştere la mai multe descifrări.

Cea de-a zece carte „…sub clopotul de sticlă”, ediţie bilingvă (româno-germană sau germano-română), publicată în 2018 s-a bucurat de aceeaşi promovare discretă din partea autoarei, fiind difuzată unor apropiaţi cunoscuţi sau prieteni „selectaţi” pe criterii numai de poetă ştiute.

La întâlnirea cu această nouă carte semnată Utta-Siegrid Kőnig, atenţia cititorului va fi reţinută de titlul sugestiv care trimite la arhicunoscuta afirmaţie că, izolat în turnul său de fildeş, autorul este rupt total de mediul înconjurător. Această asociere va persista în mintea cititorului numai până când, citind textul introductiv al cărţii (Motivaţie) va constata că autoarea, deşi priveşte spectacolul naturii exterioare prin ferestrele apartamentului său ca pe un ecran, este în acelaşi timp atentă şi receptivă la trepidanta viaţă cotidiană: La Ştiri, certurile degenerează în bătăi, tâlhăriile se petrec în plină zi, furtunile consistente în noapte, accidentele rutiere orişicând, necontenit… ş…ţ Schimb canalul, dar „scurgerile” rămân aceleaşi în timp, în alte locuri, cu alţi protagonişti.

Tot in Motivaţie aflăm sursa care a determinat autoarea să zămislească această carte: un vechi calendar german descoperit în arhiva familiei. Aşa se explică structurarea volumului în cele câteva compartimente: patru părţi ce grupează câte trei luni, în dreptul fiecărei zile fiind înscris câte un aforism. (Nu condamna pe nimeni/înainte de a fi fost/în aceeaşi situaţie (8 ianuarie); Consideră fiecare zi/ca fiind ultima (28 iunie); Trândăvia este/începutul/fiecărui viciu (5 septembrie); Doar ceea ce rezistă/în timpul furtunii/este cu adevărat puternic (29 decembrie) ş. a.

Celelalte compartimente intercalate între trimestre conţin creaţii poetice ale autoarei prezentate prin intermediul diferitelor specii literare: poeme într-un vers (Fulgere şi tunete după perdea (Orgă de lumini); Pe floarea muşcatei, trei puncte negre („O buburuză”), poeme în proză („Femeia”, „Un fulg de nea”, „Vrăbiuţa”), poeme haiku având drept „kigo” („Frunze de toamnă” şi „Prima zăpadă”) sau secvenţe Haiku („Pentru mama”, „Noaptea de Ajun”, „Crăciun Tsunami”).

Aşa cum şi-a obişnuit cititorii cu precedentele cărţi publicate, şi de această dată autoarea, împreună cu un grup de profesionişti (Olimpia Sima şi Elena Bădulescu – redactori; Cristina Irian – foto copertă; Ioana Cucu – coperte; Carmen Cristina Lupu – realizare interior; Utta-Siegrid Kőnig – machetare), a reuşit să ofere o nouă bijuterie bibliofilă, impecabil machetată şi tipărită (Autograf, Piatra-Neamţ). Este un model de respect pentru litera tipărită şi pentru cititori, o realizare ce onorează atât scriitoarea Utta-Siegrid Kőnig cât şi Editura „Cetatea Doamnei” (manager ing. Viorel Nicoalu), spre încântarea şi bucuria celor care vor avea norocul să se întâlnească cu acest volum.

Constantin TOMŞA