In memoriam LEONIDA LARI

• 70 de ani de la naşterea poetei

Foarte rar se întâmplă ca poezia unui autor să se confunde atât de mult cu viaţa sa, iar viaţa să devină poezie într-un grad atât de înalt, ca în cazul Leonidei Lari. A scris cu propria-i viaţă, cu datul unui neam care îşi găseşte în ea instrumentul cântecului şi ecoul. Crăiasă blândă, dar, în acelaşi timp, neîndurătoare, ea stăpâneşte în mod spontan metafora de mare forţă peste fericite împerecheri de cuvinte, care pot face o glorie oricărui mare poet.

Marin SORESCU

Poeta, publicista, traducătoarea şi militanta pentru reunirea Basarabiei cu România, Liuba Tuchilatu (pseudonimul literar Leonida Lari) s-a născut la 26 octombrie, 1949, la Bursuceni, judeţul Bălţi, în familia intelectualilor Tuchilatu Ion şi Nadejda. A urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii de Stat din Moldova (1966-1971). A activat la Muzeul Republican de Literatură „Dimitrie Cantemir” din Chişinău, la săptămânalul „Literatura şi arta”, la Editura „Cartea moldovenească” (1976-1979). A fost membru al cenaclurilor literare „Mihai Eminescu” şi „Mioriţa”.

În 1989 Leonida Lari, împreună cu Ion Vatamanu, cu sprijinul Uniunii Scriitorilor şi al Societăţii „Dacia”, editează prima publicaţie tipărită în grafia latină, din Basarabia postbelică, „Glasul”. Primul număr a fost tipărit în Letonia. Ulterior, publicaţia a fost reintitulată „Glasul Naţiunii”. În anii 1989-1991 este aleasă deputat al poporului din fosta URSS şi membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova. Începând cu anul 1992, este deputat în Parlamentul României, obţinând în total trei mandate.

Ca poetă, a debutat în 1966, la vârsta de 15 ani, cu un ciclu de versuri în ziarul „Tinerimea Moldovei”. În 1968 revista „Nistru” publică un amplu grupaj de versuri semnat Leonida Lari. Primul volum de versuri Piaţa Diolei apare în anul 1974 (prefaţă de Andrei Lupan) şi este apreciat de critica literară ca una dintre cele mai interesante şi originale apariţii editoriale din colecţia „Debut”. Cea de-a doua carte, Marele vânt, apare în 1980. Urmează un şir de volume de poezie cu titluri incitante: Mitul trandafirului (1985), Scoica solară (1987), Dulcele foc (1989), Anul 1989 (1990), Liră şi păianjen (1992), Al nouălea val (1993), Scrisori de pe strada Maica Domnului (1995), volumul antologic de poezii şi poeme Sibila (2006), 101 poeme (2009), Se duce vara vieţii (2013), Inorogul – El Unicornio: poeme (2013).

Poeta semnează şi un volum de eseuri – Epifanii (1994). Cartea de basme Insula de repaos, destinată adolescenţilor, a apărut în 1988, iar volumul de versuri pentru copii Lumina grăitoare a fost editat în 1989.

Creaţia sa este inclusă în numeroase antologii literare apărute în republicile fostei URSS, în culegeri de poezie românească editate în România, Franţa, Suedia, Belgia etc.

A tradus din marii poeţi ai lumii: Edgar Poe, Novalis, Puşkin, Esenin etc.

Membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova şi România.

A fost distinsă cu Premiul pentru poezie „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul Dulcele foc (1991), cu Premiul „România Mare” pentru întreaga activitate poetică şi civică (1994), Marele premiu „Sfântul Gheorghe” al Festivalului Drumul de spice din Uzdin, Serbia (1995), Premiul revistei „Cronica”, Iaşi etc.

Leonida Lari s-a stins din viaţă la 11 decembrie 2011. A fost înmormântată la Cimitirul Central din Chişinău. (N. R. – Text prelucrat după Aniversări culturale, 2019, Biblioteca „Ion Creangă”, Chişinău)

Tamara PERETEATCU