Răgălii, izvoare, viituri

Aceste trei cuvinte sunt titlurile celor trei compartimente ale unei noi cărţi publicate împreună cu altele două în 2020, de prolificul scriitor Constantin Ardeleanu născut la Tazlău, şi stabilit definitiv la Bucureşti după absolvirea Facultăţii de Ştiinţe Economice din Iaşi.

Atributul folosit de noi nu este deloc peiorativ având în vedere că autorul a publicat între 1996 şi 2020 un număr impresionant de cărţi, aproape 40 de volume (poezie, proză, teatru, eseu), dovedind aşa cum am mai spus şi cu alte ocazii o înzestrare livrescă deosebită şi nu în ultimul rând un talent de necontestat.

Cartea de acum – Poiana cireşului sălbatic – este un consistent volum de proză scurtă în care cele mai multe dintre personaje sunt desprinse din realitatea satului natal, Tazlău, dar şi din alte medii pe care autorul le-a frecventat de-a lungul vieţii.

La o privire, ca să nu zicem lectură fugară, cititorul care a cunoscut şi trilogia „Hâtrii Tazlăului” ar putea să spună că de fapt această primă parte a volumului de acum este o continuare a cărţii amintite deja.

Dar lucrurile nu stau deloc astfel. E drept că şi acum, ca în aproape toate cărţile lui C. Ardeleanu, umorul este predominant în toată gama lui de la simpla ironie uneori aproape neobservată la sarcasmul pe care cum spuneam şi cu altă ocazie se apropie de cel întâlnit în pamfletele argheziene.

Cine ştie toate semnificaţiile cuvântului „răgălii” va descoperi în această parte a cărţii câteva exemplare umane localizate de autor în satul natal, realizate magistral.

Cea de-a doua parte „Izvoare” conţine câteva proze în care autorul îşi propune şi chiar reuşeşte să ne convingă care au fost, pe lângă frecventarea de-a lungul vieţii sale, a marilor instituţii de cultură şi artă (cinematograful, filarmonica, opera, teatrul, expoziţiile de artă, toate din ţară sau străinătate), şi marile personalităţi cu care s-a intersectat de-a lungul timpului. Pentru aceasta, una din proze prezintă o seară la Casa Armatei din Bucureşti, unde printre alţii au participat marii actori Radu Beligan, Ion Lucian, Tamara Buciuceanu etc., scriitorul Fănuş Neagu şi alţii […]. Câteva proze prezintă Revista „La Tazlău” şi şezătorile literare, unde autorul nostru, a participat de-a lungul celor zece ani de existenţă a manifestării organizate în fiecare an în casa scriitorului I.I. Mironescu de către profesorul Gheorghe Blaga. Ne abţinem să-l caracterizăm pe acesta deoarece a făcut-o în chip magistral C. Ardeleanu […] vivantul Blaga, exigent şi jovial, erudit şi convingător, concesiv cu nimicurile, dar consecvent cu principiile, graseind fără emfază în limba lui Apollinaire şi mirându-se, retoric, de ticăloşia lumii.

Tot la capitolul personalităţi îl are în vedere pe prof. universitar Ilie Dan, cel care s-a ocupat de realizarea unei ediţii critice a operei lui I.I. Mironescu şi care a fost prezent la multe dintre şezătorile de la Tazlău.

Dar cel mai important izvor pentru scriitorul nostru rămân locuitorii Tazlăului, cu bune şi cu rele, însă gospodari şi nu în ultimul rând plini de umor; Tăzlăuanii n-au cine ştie ce bunăstare, dar de bună dispoziţie nu duc vreodată lipsă

În ultima parte intitulată „Viituri”, se reţine portretul în alb-negru al marelui actor Gheorghe Dinică.

De altfel, din întreaga carte se realizează în mod magistral şi un portret al Eleonorei Ardeleanu – mama scriitorului Constantin Ardeleanu.

Deşi cartea este structurată de către autor aşa cum am relatat deja, ne permitem să observăm că de fapt răgălii se întâlnesc în toate cele trei părţi. Dar întregul este realizat fabulos aşa cum sunt toate cărţile lui Constantin Ardeleanu.

Mai menţionăm, cum am făcut-o şi altădată, că scriitorul de la Tazlău, mutat în Bucureşti, dar care nu a plecat niciodată definitiv din satul natal şi care revine periodic ACASĂ, îşi scrie cartea într-o limbă română aproape fără greşeală, realizând încă o parte a operei sale capitale ce se constituie într-o adevărată monografie sentimentală a Tazlăului.

Constantin TOMŞA