Lansare de carte – Sabina Mircea Stănescu
Vineri, 12 iunie 2026, Căminul Cultural Pângăraţi Castel a fost gazda unui eveniment deosebit pentru comunitatea locală, la care au participat oaspeţi din mai multe colţuri ale ţării. Este vorba despre lansarea cărţii „Tatălui meu, cu dragoste!”, scrisă cu sensibilitate şi talent de Sabina Mircea Stănescu şi dedicată tatălui său, Gheorghe Mircea, o personalitate marcantă a învăţământului nemţean. Pornind de la memoriile părintelui său, autoarea îi aduce un adânc elogiu, având în vedere trei ipostaze majore: omul, dascălul şi tatăl, una mai impresionantă ca cealaltă.
Amfitrioana sărbătorii a fost directoarea şcolii din localitate, prof. Carmen Muraru, care a remarcat că este vorba despre un eveniment special pentru comuna Pângăraţi, ce ne-a reunit pentru lansarea unei cărţi nemaipomenite, care surprinde între coperţile sale o viaţă de om începută acum 104 ani, dar care, iată, continuă prin aducerea aminte a celor prezenţi şi a celor ce vor veni.
A urmat un moment de reculegere în memoria celui considerat printre întemeietorii învăţământului modern din comună şi din judeţul Neamţ, deşi a fost numit în subtitlul cărţii, de către fiica acestuia, „un dascăl de modă veche”. Apoi, pe scena Căminului Cultural, remarcabil prin arhitectura sa şi prin eleganţa modului de prezentare, alături de autoare şi amfitrioană, au urcat şi ceilalţi oaspeţi de onoare: primarul comunei Pângăraţi – Cristinel Croitoriu –, ing. Dan Mircea, strănepot al profesorului Gheorghe Mircea, înv. Elena Nemţanu, având la activ peste patru decenii de carieră pedagogică în Pângăraţi, profesor de matematică Creţu Constantin, fost elev al eroului cărţii. În sală s-au aflat membri ai familiei Mircea, veniţi din Pângăraţi, Piatra-Neamţ, Iaşi, Târgu Mureş ş. a., prieteni ai autoarei, foşti elevi, oameni ai şcolii din comună, cunoştinţe etc.
În anul 1982, pe când terminam facultatea, i-am pus tatălui meu în mână un caiet, şi pentru că ne vedeam mult mai rar, l-am rugat să scrie acolo tot ce n-aveam timp să vorbim. A început să istorisească mult mai târziu, prin anul 1985, dar esenţial este că mi-a dăruit acel caiet şi mi-a spus să fac ce vreau cu el deşi mie nici prin cap nu-mi trecea atunci că am să scriu o carte – a declarat Sabina Mircea Stănescu, referindu-se la geneza volumului său. Ca profesoară de engleză, scriitoarea a mărturisit că s-a străduit ca de-a lungul carierei să dea mai departe elevilor săi tot ceea ce a moştenit de la tatăl său, învăţător, apoi profesor de matematică-fizică şi timp de 27 de ani directorul de şcoală, prima din ţară care a funcţionat pe cabinete. A primit numeroase premii de stat iar activitatea sa a fost surprinsă în presa naţională a vremii.
Suntem aici nu doar pentru lansarea unei cărţi, ci şi pentru a cinsti memoria unui om care şi-a dedicat viaţa şcolii, cărţii, oamenilor din comuna Pângăraţi. Vorbim despre un dascăl respectat, un model de seriozitate, de bunătate şi implicare în viaţa cetăţenilor. Generaţii întregi i-au trecut prin mâini şi de aceea nu este întâmplător că strada pe care se află primăria din Pângăraţi şi şcoala din Pângărăcior îi poartă numele – a apreciat primarul Cristinel Croitoriu, gazda evenimentului.
Un discurs încărcat de emoţie a avut şi înv. Elena Nemţanu: Îmi amintesc de acele cabinete şcolare de care m-am bucurat foarte mult şi care s-au păstrat pentru că elevii erau de o disciplină deosebită. Domnul director avea o asemenea prestanţă, încât, de ruşine, din respect, poate şi puţin de frică, reuşeai ca elev să-ţi urmezi drumul. Recomand cartea pentru că te umple de sentimente, de trăiri, de emoţii şi pentru că te ajută să înţelegi că atunci când vrei să te autodepăşeşti totul se poate face numai prin educaţie. O felicit pe Sabina pentru că ne-a adus în prezent, cu atâta deschidere, o realitate pe care eu am trăit-o şi pe care o recunosc.
Merită apreciată şi valoarea educativă a capitolului „Gheorghe Mircea-tatăl”, pe care autoarea îl începe percutant: „Ceea ce am învăţat de la el, de bunăvoie sau constrânsă, a devenit conduită şi mi-a asigurat un bagaj de cunoştinţe care mi-au uşurat ulterior viaţa ca adult şi ca dascăl.” Descrie apoi cum tatăl i-a cultivat valoarea muncii, cum a învăţat să preţuiască muzica clasică, cât de frumos comunicau, cum împărtăşeau pasiuni comune, întâmplări şi năzbâtii memorabile, care au constituit farmecul copilăriei sale şi nu numai.
La final, autoarea a încurajat publicul să pună întrebări, iar răspunsurile au fost ample şi străbătute de emoţia nostalgiei, ultima secvenţă fiind sesiunea de autografe. De menţionat că volumul a apărut la Editura Nona.
Gianina BURUIANĂ