La Editura Presa Universitară Clujeană din Cluj-Napoca, a apărut recent lucrarea O altă faţă a Rezistenţei: femei împotriva comunismului, coordonată de Gabriela Răţulea, Ana-Maria Bolborici, Daniela Sorea şi Florin Nechita.
Rezultat în urma cercetărilor realizate în cadrul proiectului WORTH – Women in Resistance in the 20th Century (2022– 2024), finanţat de Uniunea Europeană prin programul Citizens, Equality, Rights and Values (CERV), volumul reprezintă o contribuţie esenţială la istoriografia românească recentă, readucând în lumină rolul crucial, dar adesea ignorat, al femeilor în lupta împotriva regimului comunist totalitar din ţara noastră.
După cum apare în titlul volumului, sintagma „O altă faţă a Rezistenţei”, sugerează explicit intenţia de revizuire a paradigmei istorice dominante, „cealaltă faţă” indicând existenţa unei istorii insuficient explorate, marginalizate, în mare parte, de narativele tradiţionale despre anticomunism. Formula ne trimite şi la ideea pluralităţii formelor de rezistenţă: rezistenţă armată, spirituală, familială, simbolică sau memorială.
Cunoaştem că, după anul 1989, în istoriografia românească, rezistenţa anticomunistă a fost asociată predominant cu lupta armată masculină din munţi, cu elitele politice persecutate sau cu disidenţa intelectualilor. Volumul propune o deplasare a accentului către experienţele femeilor (fie ca participante directe la rezistenţă, fie ca sprijin logistic, păstrătoare ale memoriei familiale, victime ale detenţiei politice, deportării, supravegherii şi marginalizării sociale), contribuind la extinderea semantică a noţiunii de rezistenţă, înţelegând-o nu doar ca opoziţie militară sau politică explicită, ci şi ca formă de supravieţuire morală, solidaritate comunitară şi conservare a identităţii. Studiul demonstrează că femeile nu au fost doar „anexe” sau sprijinitoare pasive, ci actori politici şi sociali de prim rang, activând pe multiple fronturi: rezistenţa armată (luptătoare active în grupurile din munţi), rezistenţa civilă (distribuirea de manifeste, organizarea unor reţele de informaţii), rezistenţa prin supravieţuire (păstrarea demnităţii în închisori precum Mislea sau Miercurea Ciuc, protejarea familiilor distruse în urma arestărilor). Această temă a luptei femeilor împotriva comunismului este deosebit de importantă deoarece represiunea exercitată de către regimul comunist asupra lor a avut caracteristici specifice. Pe lângă detenţia politică propriu-zisă, femeile au fost adesea supuse presiunii familiale şi sociale; stigmatizării ca „soţii”, „fiice” sau „mame” ale „duşmanilor poporului”; excluderii profesionale; controlului reproductiv şi ideologic; supravegherii permanente exercitate de aparatul represiv.
Volumul îmbină rigoarea documentelor de arhivă (dosare de la CNSAS) cu fragilitatea şi forţa mărturiilor de istorie orală, oferind un portret colectiv al curajului feminin sub teroare.
Lecturând şi analizând informaţiile prezentate, vom afla răspunsuri la unele aspecte precum: recuperarea memoriei feminine, femeile în rezistenţa armată din munţi (susţinătoare şi luptătoare), universul concentraţionar feminin (specificul detenţiei feminine, maternitatea în spatele gratiilor, forme de rezistenţă spirituală), rezistenţa cotidiană şi elitele feminine, studii de caz şi biografii devenite simbolice etc.
În contextul canonizării de către Patriarhia Română a celor 16 femei românce cu viaţă sfântă, cartea de faţă adaugă tabloului jertfei feminine un număr reprezentativ de cazuri.
Din perspectivă academică, subiectul nu doar elogiază eroismul, ci este relevant din cel puţin trei motive majore: reevaluarea conceptului de „rezistenţă”; integrarea perspectivei de gen în istoria comunismului; recuperarea memoriei individuale şi colective a victimelor represiunii. Volumul se află la intersecţia mai multor domenii de cercetare: istorie contemporană, studii de gen, memorie culturală şi istorie orală. O asemenea abordare interdisciplinară este caracteristică cercetărilor recente privind regimurile totalitare, unde accentul cade tot mai mult pe experienţa cotidiană, pe biografii şi pe mecanismele microistorice ale represiunii.
Din punct de vedere cultural şi educaţional, un asemenea studiu are şi o importantă funcţie memorială: el contribuie la transmiterea către noile generaţii a unei istorii a rezistenţei văzută nu doar prin prisma eroismului militar sau politic, ci şi prin cea a rezilienţei umane cotidiene.
Cartea poate fi citită atât ca demers istoric, cât şi ca intervenţie culturală şi etică. Ea participă la procesul mai amplu de asumare critică a trecutului regimului comunist în România şi la recuperarea unor biografii feminine care au rămas mult timp în afara discursului public dominant.
În concluzie, lucrarea reprezintă o lectură valoroasă atât din perspectivă istorică, cât şi umană, aducând în prim-plan destine, curaj şi forme de opoziţie adesea trecute sub tăcere. Cartea contribuie la înţelegerea realităţilor regimului comunist şi la recuperarea memoriei unor femei care au avut un rol important în Rezistenţa anticomunistă. O lectură analitică a acestei lucrări poate încuraja reflecţia asupra libertăţii, demnităţii şi responsabilităţii civice, teme actuale şi astăzi.
Prof. dr. Mihai FLOROAIA