O persoană importantă, cu ştaif, cu simţul umorului dezvoltat a postat pe internet un distih, curios. Citeşte: „De la Nistru pân’ la Tisa/ Toţi picăm la testul PISA”. Cum DEX-ul ne-a fost amic din pruncie, ne-a scos din belea şi de această dată. Ne-a lămurit clar, la pag 271, ce înseamnă distih. „Un grup de două versuri cu structură metrică de obicei deosebită şi care împreună alcătuiesc o strofă cu sens de sine stătător”. În consecinţă, nu ne rămâne decât să explicăm versurile dintre ghilimele.
Primul vers, „De la…” a fost auzit în premieră, la Iaşi în Bojdeuca lui Creangă din Ţicău, de pe buza dealului Şorogari. L-a rostit pentru eternitate Eminescu în faţa humuleşteanului de pe malurile Ozanei şi a soţiei sale fără acte, Tinca Vartic. De atunci „Doina” domnului Mihai, rupe de durere sufletul românilor.
Al doilea vers, „Toţi picăm…” are alt Dumnezeu. Nu aparţine altor secole, e contemporan cu noi. Testele PISA au fost născocite de Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, for internaţional din care scumpa noastră tărişoară nu face parte. De ce? Nu ne plac mai marii lumii. Nu ne plac şi gata, de aceea stăm tot cu mâna întinsă. Am făcut cereri de aderare şi în 2004, şi în 2016, şi în 2019… rezultatul? Zero! În timp ce statele precum Ungaria, Polonia şi Grecia au fost acceptate în unanimitate de la prima solicitare. Aşa că, toleranta Românie a admis o situaţie inadmisibilă. Nu face parte din OECD dar este analizată dur cu testele PISA. Mai mult, e clasificată spre coada cozii pe locul 47 din 79 de ţări. În clasamentul general suntem alături de Emiratele Arabe Unite, Bulgaria, Republica Moldova şi depăşiţi de Singapore, Canada, Estonia, Finlanda. Se zice că, elevii din Finlanda sunt cei mai fericiţi copii din lume datorită şcolilor performante. Chiar aşa o fi? Îi invidiez sincer.
Laconic, testele PISA reprezintă o evaluare standardizată internaţională care se face cu scopul de a măsura cât de bine sunt pregătiţi elevii să facă faţă provocărilor vieţii educaţionale, fie că se vor confrunta cu piaţa muncii, fie că îşi vor continua studiile. Practic, îi separă pe premianţii cu coroniţă de repetenţii sârguincioşi. Veştile că România a ieşit şifonată rău de la ultimule testări PISA, că avem un analfabetism funcţional alarmant, au stârnit numeroase reacţii şi comentarii. Unele foarte dure şi neliniştitoare. Paradoxal, cele mai mari scăderi de merite s-au obţinut la matematică şi citire. Unde, cândva eram „fruncea”…
Ce spun exegeţii în problemă despre testele PISA? Multe şi mărunte. Unii le consideră „o aiureală”, „o idioţenie în stare pură”, „o muzică după ureche”. Alţii, din contra le preamăresc, le consideră „un test corespunzător societăţii occidentale”. Pricepeţi ceva? Nici ministresa de la Educaţie nu-i limpede în explicaţii. La ungerea sa ca ministru a spus răspicat: „Nu trebuie neapărat să ne îngrijorăm de evoluţia testelor PISA, au o valoarea internaţională, dar…” Pentru ca, peste câteva zile să zică: „Am fost şi sunt conştientă de importanţa acestor teste, în consecinţă vom…” Pentru această sucire de moment, apostolii neamului românesc au taxat-o pe loc. Şi i-au făcut un cântecel: „Monicuţa pentru noi/ E abramburica 2.” Au dreptate?
Cum trăim într-o societate cu multe întrebări fără răspuns, suntem oarecum dezorientaţi. De partea cui e dreptatea în problema testelor PISA? Împotriva cui să îndreptăm degetul acuzator pentru eşecul semnalat în mass media? La această interogaţie sunt mai multe explicaţii. Dacă aplicăm testele PISA la şcolile de top – Colegiul Naţional „Petru Rareş” Piatra-Neamţ, „Calistrat Hogaş”, „Sava”, „Lazăr” sau „Vianu” din Bucureşti, rezultatele vor fi îmbucurătoare. Ne vom mira şi noi ce copii deştepţi avem. Dacă vom urca pe Valea Bistriţei, la Poiana Teiului, Galu, Săvineşti, Frumosu, Farcaşa… şi vom repeta experimentul PISA, vom obţine alte rezultate „bombă”, care, completăm noi, nu conţin nimic. Ce, ştirile bombă din mass media conţin ceva? Până şi la întrebarea capcană: ce este mai periculos pentru omenire, comunismul sau încălzirea globală? S-au dat răspunsuri aiurea. De unde să ştie Ionuţ din Izvorul Alb, ce este încălzirea globală când el se încălzeşte cu lemne şi pădurea cade pe sat şi pe braconieri?
Când un elev citeşte un test PISA şi nu înţelege nimic, deja situaţia e naşpa. Ori testul e scris în chineză, ori candidatul are probleme cu mansarda, e tolomac. Testul PISA nu admiră cunoştinţele candidatului ci răspunsurile elegante ale acestuia, gândirea lui liberă, creatoare, neinfluenţată de nimeni. Nu stresaţi elevii, că-i stresaţi. Lăsaţi-i să viseze! Şi cu Educaţia care nu-i pe drumul cel bun ce facem? Dar cine mai are nevoie de Educaţie astăzi? Trăim în capitalismul de cumetrie, iar în capitalism fiecare face ce-i place şi ce-i permite… capitalul. Apropo, cum staţi cu capitalul, că Educaţia şi Cercetarea sunt la pământ. Vistieria e goală stimabililor!
Testele PISA care au întocmit clasamentul deşteptăciunii globale au apărut într-o lume complicată. Nu toţi elevii de astăzi seamănă cu Dumitru Manjeron, care la terminarea liceului, cunoştea la perfecţie trei limbi de circulaţie mondial, cu Newton care avea un I.Q de 190, cu Michelangelo – 180, cu Galileo Galilei şi Beethoven – 165, Einstein – 160, Copernic – 150, Napoleon – 145, Washington – 140…
Testele despre care vorbim sunt doldora de triunghiuri, pătrate, cercuri, graffiti şi alte drăcării geometrice care îl derutează complet pe elevul neobişnuit cu sculele sofisticate numite: telefon mobil, televizor, placă, internet. Elevii noştri de astăzi citesc testele PISA şi nu înţeleg nimic pentru că abia silabisesc textul de pe smartphone. Atât! Puţini mai citesc şi altceva. Au trecut vremurile când Eminescu era unul din subiectele de bacalaureat de care nu aveai cum să scapi. În zilele noastre e un eveniment dacă „poetul nepereche” e pomenit o dată pe an în ianuarie sau în iunie. Ruşinică!
Cum şi subsemnatul face parte din gaşca „rebuturilor pedagogice”, citeşte a profesorilor matusalemici pensionaţi în vremuri demult apuse, îmi permit să zic şi eu câteva lucruri despre faimoasele teste PISA. În primul rând, suspectez valoarea lor ştiinţifică şi pedagogică. În al doilea rând, suspectez frăsuiala exagerată creată în jurul lor. Prea seamănă cu horoscopul gazetelor de duzină. Mă refer la horoscopul politic, nu cel al cucoanelor înamorate. Abia am scăpat de mahmureala sărbătorilor de iarnă şi exegeţii în domeniul astrelor ne comunică faptul că 2020 va fi anul marilor speranţe. Un an hotărâtor, stabil, cu mari perspective. E groasă fraţilor, ne ameninţă prosperitatea fără hotare. Paradoxal, cititorii în stele au uitat că economia României nu mai duduie. Că agricultura ţării e la pământ. Că şcoala de astăzi scoate serii de absolvenţi care nu cunosc noţiunile de patrie şi patriotism. Să-ţi iubeşti şcoala a devenit o infracţiune (Dinu C. Giurescu).
Şi atunci, pe bună dreptate, ne întrebăm: încotro ne îndreptăm? Răspund sincer, nu ştim! Acesta este adevărul – adevărat: nu ştim încotro ne îndreptăm. Nici dacă promovăm testele PISA? Nici! Bravos!
Dumitru RUSU