Ştiam că se apropie aniversarea ta, simţeam că mai am un suflu de aer curat pe care să-l dau pentru un cuvânt, o zicere, un text cu care să vin şi eu la tine, dragă revistă Apostolul, ca şi cum ar fi o floare din miile pe care le meriţi!
Sunt şi eu „un boţ de humă” ce-a scrijelit pe pereţii odăii sufletului şi-a copiat ce era mai frumos în cuvinte spre a se regăsi printre cei ce te-au împodobit. Retrăiesc emoţiile şi bucuriile pe care mi le-ai oferit, clipele când mi te destăinuiam, regăsite mai apoi în cuvintele pe care mi le-ai primit, clipe ce readuc căldură şi lumină în sufletul meu ca atunci când mai gust amintirile sfinte când intru adeseori în grădina copilăriei şi culeg cu inima florile gingăşiei, ale inocenţei şi bucuriei pure. (H. Filipescu)
APOSTOLUL om şi carte… „Apostolul” este cartea/revista ce conţine scrierile apostolilor ridicaţi din rândul celor ce ard spre a lumina drumul altora, a apostolilor neamului nostru, a şcolii româneşti mereu încercată.
Într-o lume aspră, plină de oameni absorbiţi de sine, ne facem propriile noastre microuniversuri: spaţiul meu, limitele mele… şi, experimentând mai multă izolare şi atotsuficienţă, traiul devine mai gol şi se decolorează. Nu doar acest gol, ci golurile vieţii de zi cu zi ale dăscălimii au chemat, ca nişte găuri negre Revista Apostolul spre a ne umple foile vieţii, a ne da un rost, a ne ţine legaţi de lume, şi pentru asta îţi mulţumim!
Parabolic, cosmosul întreg este ca un corp extins al omului, iar omul este inima lui tainică şi continui a spune că bătăile acestei inimi se transmit întru eternitate prin cuvânt, prin cuvântul scris, prin tine, dragă revistă Apostolul!
APOSTOLUL – revistă a cadrelor didactice din judeţul Neamţ a reînviat graţie unor oameni iubitori de cultură, (martie 1999) ca o revistă ce adună stropii gândirii iubitorilor de şcoală, materializate în texte trimise unui alt grup de alţi mulţi slujitori ca nişte apostoli şi ei, printr-o comunicare didactică şi elegantă.
APOSTOLUL – omul, este învăţătorul aruncat în vâltoarea vremurilor, este cel ce arde pentru alţii, cel ce a fost şi la catedră şi pe front şi la biserică şi la adunările comunităţilor, cel care, odinioară era parte indestructibilă a unei „anume trinităţi” a comunităţii, era preţuit cum se cuvine pentru dăruirea sa… Au trecut şi prea s-au stins acele vremuri, iar acea trinitate s-a spart, apostolul trecând într-o lume a tăcerii şi singurătăţii, într-o solitudine a desăvârşirii ce îngustează stima de sine şi dă naştere unui sentiment al înstrăinării şi al curgerii timpului: Stoluri, stoluri trec prin minte / Dulci iluzii. Amintiri/ Ţâraiesc încet ca greieri/ Printre negre, vechi zidiri. (Mihai Eminescu – „Singurătate”).
APOSTOLUL – revista noastră, zvâcneşte puternic încă, la cei 20 de ani ai săi! Tresărirea tocului în călimară a fost înlocuită de zgomotul tastaturii dar, acum ca şi atunci, în foile-i curate curg mereu veşti despre ce e frumos şi bun, valoros şi preţios, tezaurizând comoara gândirii celor ce au slujit-o în aceşti ani şi pe care e păcat să n-o sărbătorim, s-o preţuim!
Cred în viitorul publicaţiei, care sper că va aduna în jurul revistei în continuare spirite lucide, deschise, creatoare din judeţul Neamţ, din celelalte părţi ale ţării, de peste Prut, dar şi din ţări partenere în cadrul proiectelor europene.
APOSTOLUL nostru este şi rămâne sfânt prin oamenii săi, prin sacrificiile făcute, supravieţuind atâtor încercări şi vremuri şi pentru că tot ea, revista, a lansat eroii condeiului, ai faptelor şi întâmplărilor frumoase din viaţa şcolii nemţene. Va dăinui peste timp pentru că sfântul se situează dintru început în eternitate, pe când eroii mor în istorie, iar urma pe care ei o lasă este fixată doar într-un limitat pământean timp şi spaţiu şi-i mai amintim la astfel de aniversări.
Felicit colectivul redacţional, susţinătorul principal – SLLICS Neamţ, redactorul şef şi pe toţi ceilalţi colaboratori cu ocazia împlinirii celor 20 de ani de existenţă a seriei noi a publicaţiei! Le urez succes şi mă plec în faţa foştilor şi actualilor slujitori ai Revistei, căreia îi doresc să sărbătorească centenarul! Şi, pentru că la următoarea sută de ani voi fi în altă parte, vă asigur de eterna mea preţuire!
Prof. Niculina NIŢĂ