Cele mai multe profesii au asociaţii în care se întâlnesc, organizează evenimente împreună, îşi prezintă activităţile la care au obţinut rezultate interesante, stabilesc ghiduri de bune practici pentru profesia respectivă, dezvoltă programe comune.
Cadrele didactice din judeţul Neamţ au Asociaţia Învăţătorilor. Solidarizarea şi organizarea învăţătorilor într-o comuniune nu a fost numai o măsură de apărare şi dobândire de drepturi şi avantaje, ci mai mult, a reprezentat colaborarea tuturor pentru a găsi şi folosi cele mai potrivite mijloace pentru educarea copiilor neamului românesc.
Înfiinţată în 1912, Asociaţia noastră a fiinţat până în anul 1944. Apoi, la sfârşitul anului 1990 s-a hotărât reluarea activităţii, conform noilor reglementări legale. Aşa a reapărut Asociaţia Învăţătorilor din Judeţul Neamţ, o organizaţie apolitică şi neguvernamentală având drept scop promovarea prestigiului şcolii şi al cadrelor didactice, recuperarea tradiţiei asociative învăţătoreşti, creşterea eficienţei actului educativ prin dezvoltare personală şi profesională, ameliorarea legislaţiei, a programelor, manualelor şi a materialului didactic, apărarea intereselor economice, sociale, profesionale, culturale şi sportive ale lucrătorilor din învăţământ.
Cadrele didactice din Neamţ aveau nevoie de o organizaţie care să-i reprezinte? De ce? Pentru ce?
Pentru că eram datori să recuperăm şi să punem în valoare tradiţia de solidaritate, patrimoniul spiritual şi material realizat de înaintaşi.
Pentru că fiecare învăţător şi profesor trebuia să dobândească conştiinţa de apartenenţă la o comunitate care ar putea fi o valoare şi un garant al împlinirii profesionale şi personale.
Pentru a dezvolta proiecte/programe proprii sau în parteneriat, în scopul creşterii eficienţei actului educativ.
Pentru a fi mai receptivi la ceea ce se întâmplă în jur, pentru a ne bucura de succesele colegilor noştri, pentru a primi un sfat, un îndemn, o vorbă bună.
Pentru a ne păstra echilibrul, care vine din îmbinarea fericită a vieţii de familie cu împlinirea profesională şi cu participarea socială.
Pentru respect, înţelegere, colaborare, recunoştinţă…
Mulţi dintre noi am găsit răspunsurile la aceste întrebări prin activităţile desfăşurate: ateliere didactice, sesiuni de comunicări, proiecte educative, schimburi de experienţă, prezentarea de bune practici în şcoala proactivă, saloane expoziţionale, excursii didactice etc.
Nu suntem prea mulţi, dar vrem să fim o familie care îşi zideşte şi îşi îngrijeşte „casa”, încât să fie durabilă, puternică, adevărată.
S-a muncit în aceşti ani pentru a ţine Asociaţia pe linia de plutire; am elaborat împreună proiecte, strategii, regulamente. Am încercat să fim în prim plan şi să-i mobilizăm pe toţi colegii pentru a spori capitalul de imagine (pozitivă) al şcolii şi al oamenilor care o slujesc.
Din păcate trăim într-o societate unde cultura dialogului şi a comunicării n-au atins cote prea mari şi încă urmează să mai învăţăm cum să ne ascultăm şi să ne respectăm convingerile, opiniile, părerile, chiar dacă acestea sunt diferite. Vom fi mai buni când vom fi convinşi că putem jertfi interesele minore pentru a salva interesele majore ale profesiei noastre.
Am încercat să devenim un factor de stabilitate organizaţională pentru membri noştri. Un „actor” cunoscut şi recunoscut în comunitate. Să ne construim şi să ne afirmăm propria identitate, treptat, prin activităţile şi programele derulate.
Precum o casă are nevoie de grijă zilnică, la fel şi o asociaţie se construieşte treptat, se îngrijeşte astfel încât să ne bucure. Va invităm să construim împreună ceea ce poate deveni „casa noastră”.
Dumnezeu să ne ajute!
Prof. Liviu-Constantin RUSU,
Preşedintele Asociaţiei Învăţătorilor din Judeţul Neamţ