La cei 77 de ani împliniţi, profesorul Ion Mărgineanu, deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, originar din localitatea Fundurii Vechi, judeţul Bălţi face o ispravă, care va ajunge cu siguranţă în cărţile de istorie. Din dragoste pentru România, pe care o poartă în suflet, a parcurs pe jos, în timp de o lună, distanţa de la Bălţi la Alba Iulia unde a participat la manifestările organizate cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la desăvârşirea României Mari.
Ideea acestei drumeţii s-a născut în anul 1993, când a participat la Alba Iulia, împreună cu o delegaţie de deputaţi, la aniversarea a 75 de ani de la Marea Unire.
Echipat cu o cârjă, primită în dar de la un prieten din Germania, un drapel tricolor, cu mult optimism şi mai ales cu multă simţire românească, Ion Mărgineanu şi-a început drumeţia la 1 noiembrie, ora 12.00, din faţa clădirii Poştei din Bălţi. Locul de pornire a fost ales în mod simbolic, având în vedere că această clădire a găzduit, la 3 martie 1918, Adunarea Zemstvei din Bălţi, care a votat o Declaraţie de Unire cu România. Era prima Zemstvă din Basarabia care semna un asemenea document.
Cu un drapel şi o Declaraţie de Unire din partea tinerilor unionişti din Bălţi, profesorul Ion Mărgineanu a pornit la drum înconjurat de membrii familiei, consătenii din Fundurii Vechi dar şi necunoscuţi care au venit să îşi arate susţinerea, sensibilizaţi de gestul său.
Drumul Unirii trece prin Neamţ
Drumul nu arăta a fi unul uşor, având în vedere anii pe care îi duce în spate, dar şi problemele de sănătate cu care se confruntă. Călătoria a fost însă plină de emoţii frumoase şi oameni binevoitori.
Drumul din Mirceşti până la Piatra-Neamţ, inclusiv localităţile Hanul Ancuţei, Tupilaţi, Totoeşti, Ştefan cel Mare, a fost unul plin de întâlniri spontane cu primari sau simpli trecători, inclusiv cu regizorul basarabean Igor Cobileanski şi echipa sa de filmare.
Pentru a înţelege mai bine cine este şi cum simte Ion Mărgineanu, m-am alăturat şi eu drumeţului pentru o distanţă de aproximativ 50 de kilometri. Au fost patru zile (10-13 noiembrie) pline de povestiri, amintiri, poveţe dar şi de gânduri la zilele care urmează.
„Urmează calea cea mai grea – trecerea munţilor. E timp de iarnă, şi ar putea să se întâmple de toate. Dar eu sunt înarmat. În primul rând cu voinţă şi dorinţă de a ajunge la scopul final. În toată ziua pornesc cu curaj nou. Într-adevăr mă aşteaptă munţii. Dar să ştie munţii că şi eu sunt pregătit!” îmi spunea hotărât, înainte de a porni din Girov spre Piatra-Neamţ.
Pe oriunde a trecut, a avut parte de întâlniri frumoase şi oameni curioşi să afle de la el mai multe despre Basarabia, despre călătoria sa şi mesajul pe care îl duce cu el în capitala Unirii.
Ajuns la Piatra-Neamţ, drumeţul a fost întâmpinat cu pâine şi sare, în aplauzele a zeci de persoane, la Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” Neamţ. Aici a vorbit publicului nemţean, la întâlnirea de suflet organizată în cadrul proiectului „Maluri de Prut-Basarabia Necunoscută”.
Pe platoul Curţii Domneşti, simbolul oraşului Piatra-Neamţ, cu Biserica şi Turnul Clopotniţă construite de Ştefan cel Mare, Ion Mărgineanu s-a întâlnit cu primarul oraşului, Dragoş Chitic. Edilul i-a oferit în dar o Diplomă de Apreciere pentru ceea ce realizează în numele românismului.
Cele patru zile petrecute mergând pe jos alături de profesorul Ion Mărgineanu m-au inspirat şi am scris, pentru Radio România Chişinău, următorul articol:
Drumul Unirii pentru Ion Mărgineanu este un drum al tămăduirii
(scurt jurnal dintr-o drumeţie istorică)
„După mai bine de 20 de zile de când a pornit pe jos, de la Bălţi spre Alba Iulia, pe Drumul Unirii, profesorul pensionar Ion Mărgineanu, deputat în primul Parlament al R. Moldova, a parcurs deja peste 350 de kilometri din distanţa totală de peste 500 de kilometri.
La cei 77 de ani împliniţi, Ion Mărgineanu a traversat săptămâna aceasta munţii, cu peisajele stâncoase desprinse parcă din poveşti din zona Cheile Bicazului şi Lacul Roşu, cu provocările şi dificultăţile mersului pe jos în condiţii de iarnă.
L-am însoţit pe profesorul Ion Mărgineanu pe jos câteva zile şi am înţeles că are în el atâta voinţă, determinare şi răbdare, dar mai ales atâta frumuseţe interioară încât nimic nu îi poate sta în cale. Pe unde merge pare că luminează cu puterea şi frumuseţea gândurilor şi a sufletului său, totul în juru-i.
Ziua „de muncă”, adică de mers, a profesorului Ion Mărgineanu începe dis de dimineaţă, cu un mic dejun mai consistent care să îl ţină pe o distanţă de 10-15 kilometri. Nu pleacă la drum niciodată mai târziu de ora opt, asta pentru că, spune el, în zori are mai multă energie, iar picioarele îl poartă mai cu spor. Pe drum nu prea se odihneşte, doar când discuţiile noastre ajung la vreun subiect legat de istoria şi geografia vreunei ţări, a vreunui imperiu apus, sau gospodăria sa din Fundurii Vechi despre care vorbeşte de multe ori şi la care probabil gândurile îi zboară şi mai des în drumul său spre Capitala Unirii. Atunci ne oprim, iar profesorul începe să traseze hotărât, cu deja vestita sa cârjă din lemn de prun, pe asfaltul drumului sau iarba vreunui câmp pe lângă care trecem, conturul imaginar ale casei sale din satul Fundurii Vechi, împodobită cu trandafiri şi crizanteme, pe care nu a mai văzut-o de trei săptămâni. Îi plac florile, drumurile bune, fără gunoaie aruncate pe la margini şi gospodăriile aranjate de prin zecile de sate pe care le traversează la pas.
Are ochii albaştri, strălucitori şi plini de bunătate, blajini ca o zi caldă de primăvară sau toamnă timpurie.
Chiar dacă nu l-am auzit niciodată plângându-se de nimic, ştiu însă că sufletu-i sensibil duce cu el greutatea dorului gospodăriei sale, de copii şi nepoţi, dar cel mai mult cred că duce dorul soţiei Cleopatra. A iubit-o foarte mult – pentru că dansa cum nici o altă fată pe care a cunoscut-o în tinereţe nu ştia, pentru că îl tempera cu bunătatea ei, pentru cei patru copii pe care îi născuse şi puterea cu care s-a ridicat şi a mers mai departe după pierderea lui Viorel.
„Lumea se sprijină pe oameni buni, spunea răposata mea nevastă” – îl aud adesea citând ca replică celor pe care îi întâlneşte în drumul său şi sunt curioşi să afle unde doarme, ce mănâncă şi cum se descurcă la aşa drum lung.
„Vă îndemn să vă gândiţi la neamul nostru, la frumuseţile care sunt alături de dumneavoastră şi planificaţi ca această parte a României să fie parte a vieţii voastre” îi ruga el pe basarabeni într-un mesaj adresat ascultătorilor postului Radio Chişinău din incinta primăriei comunei Ştefan cel Mare, judeţul Neamţ.
Cu iarna care se simte din plin de câteva zile, profesorul Ion Mărgineanu a traversat deja munţii, cu pante abrupte şi porţiuni lungi fără case şi oameni care să se adune curioşi în jurul său după ce l-au văzut la TV sau au citit în ziare.
Mai are de parcurs ultima sută de kilometri din Drumul Unirii pe care îl face din dragoste pentru Ţară, din dragoste pentru copiii, nepoţii şi mai ales pentru soţia sa Cleopatra. Este un drum în care nu atingerea scopului final este ţinta supremă ci călătoria în sine. Pentru că o dată cu redescoperirea patriei sale – România, se regăseşte pe sine cu împlinirile şi dezamăgirile sale, cu bucuriile şi tristeţile, cu lecţiile învăţate sau mai puţin învăţate de la viaţă.
„Drumul Unirii pentru Ion Mărgineanu este un Drum al Tămăduirii” (22 noiembrie 2018, radiochisinau.md)
Ion Mărgineanu şi cei trei copii
Pe drumul pe jos pe care Ion Mărgineanu l-a făcut de la Bălţi la Alba Iulia, a avut echipă tehnică formată din cei trei copii ai săi. Aceştia şi-au împărţit drumul tatei astfel ca, pe toată distanţa celor peste 500 de kilometri până în Capitala Marii Uniri să-i fie în preajmă în caz de nevoie. Virgiliu, Violeta şi Dragomir şi-au însoţit tatăl pe Drumul Unirii.
Virgiliu Mărgineanu, preşedintele Uniunii Cineaştilor din Moldova, şi-a susţinut tatăl de la Bălţi până la Iaşi, de unde responsabilitatea asistenţei tehnice a fost preluată de sora sa, Violeta Gorgos, documentaristă şi regizoare TVR Iaşi.
Dincolo de Bicaz, în mijlocul munţilor acoperiţi de zăpadă, a avut loc predarea ştafetei către cel de-al treilea frate, Dragomir, care locuieşte la Bucureşti.
Într-un scurt interviu pentru Radio Chişinău, acordat de Violeta Gorgos înainte de predarea ştafetei, a vorbit despre ce înseamnă acest rol de asistare tehnică a tatălui lor, Ion Mărgineanu.
„Când am pornit de acasă, mă gândeam să îi luam nişte energizante, pentru a avea energie, sau ceva vitamine pe drum, dar am constatat că nu are nevoie. El se încarcă de la întâlnirile pe care le are cu oamenii pe care îi întâlneşte. Nu şi-a luat un echipament special pe drum, decât hainele sale. Nu vrea să accepte haine sportive sau mai lejere, pentru că el este domnul profesor şi trebuie neapărat să poarte cravata la gât. Îl las pe tata cu principiile sale de viaţă pe care le are să îşi facă drumeţia. Avem grijă de distanţa pe care o are de parcurs într-o zi, să bea un ceai cald, să mănânce o plăcintă pe drum, să nu risipească energia prea mult, să ajungă undeva unde să se simtă bine pentru a se putea relaxa. Această parte organizatorică trebuia să şi-o asume cineva şi cine altcineva dacă nu noi, copiii lui”.
Ion Mărgineanu s-a pornit în această drumeţie fără a avea acordul copiilor, care, însă, atunci când l-au văzut atât de determinat, au trebuit să accepte situaţia, a mărturisit Violeta (Piatra-Neamţ, 14 noiembrie 2018)
Ultimii kilometri…
Am revenit alături de profesorul Ion Mărgineanu 10 zile mai târziu, şi am parcurs împreună, ultimii kilometri până la intrarea în Capitala Unirii. Mi-am dorit să fiu martoră la emoţia ultimilor paşi către realizarea visului într-un an istoric şi o zi istorică pentru poporul român.
„Ca întotdeauna, vârfurile se cuceresc cel mai greu” afirma Ion Mărgineanu în dimineaţa zilei de 29 noiembrie în curtea preotului Alin Ghiura din localitatea Coşlariu, comuna Sântimbru, care, împreună cu soţia Maria, au deschis larg uşa casei lor pentru acest erou al Centenarului.
Drumul prin comuna Sântimbru, condusă de aproape trei decenii de cel mai longeviv primar din municipiul Alba – Ioan Iancu Popa, a fost cel mai plin de drapele, pe care l-am văzut. Am aflat, chiar de la primar, că fiecare familie a primit câte un Tricolor, pentru a-l arbora la porţi şi case. La Galţiu, localitatea în care s-a născut Samoil Mârza singurul fotograf al Marii Uniri, drumeţii au oprit pentru o poză la bustul acestuia.
Joi, 29 noiembrie în jurul orei 13.00, după un drum de sute de kilometri pe care i-a parcurs pe jos prin ploaie, ninsoare, vânt şi ger, Ion Mărgineanu îşi vedea visul împlinit – ajungea în Capitala Unirii.
„Sunt 520 de km după calculele mele, după alte calcule mai mult. Oricum, sunt conştient că am acoperit distanţa aceasta cu dragoste, cu fericire, cu demnitate faţă de Ţara Românească, faţă de Moldova mea, de satul meu şi de cei care m-au petrecut”, îmi mărturisea profesorul, profund emoţionat, la intrarea în oraşul Alba Iulia.
Nu se consideră un erou în pofida faptului că a reuşit să unească şi a dat speranţă, prin ceea ce a făcut, unor mii de români din toate colţurile lumii care au urmărit fiecare pas al său.
„Ion Mărgineanu este un muritor de rând, om care a muncit şi a respectat părinţii, copiii, şi îi respectă şi azi, chiar şi pe cei care i-au fost duşmani când am fost ales deputat în primul Parlament al R. Moldova. Nu doresc nimănui niciun rău, ci doresc tuturor numai bine. Restul… vă rog să nu mă faceţi erou, pentru că nu sunt erou. Eu am cucerit nu teritorii, dar am cucerit distanţe, eu am cucerit nu oameni, dar bunătatea lor!”, îmi mărturisea profesorul ajuns la Alba Iulia.
Momentele istorice se întâmplă o dată la o sută de ani. O zi mai târziu (30 noiembrie) în Sala Unirii, Ion Mărgineanu se întâlnea şi „punea Ţara la cale” cu Prinţul Nicolae, nepotul Regelui Mihai I al României!
Mai apoi, înmâna solemn directorului Muzeului Unirii, Gabriel Rustoiu, steagul pe care l-a purtat tot drumul de la Bălţi la Alba Iulia, şi Declaraţia de Unire a tinerilor bălţeni. Peste ani, cu siguranţă, vor avea statut de patrimoniu.
Pe 1 Decembrie, senin ca o zi de primăvară, alături de copii şi nepoţi, Ion Mărgineanu se bucura în mijlocul a sute de mii de români frumoşi, veniţi din toată România Mare, de ceea ce au realizat, acum o sută de ani, din dragoste faţă de ţara şi istoria lor, înaintaşii noştri.
Ion Mărgineanu ne-a cucerit cu determinarea sa, cu sinceritatea şi frumuseţea sufletului său. Cu inima operată şi picioarele bătătorite a străbătut un drum al frumosului, în care a unit români de pretutindeni, un drum în care ne-a redat speranţa într-un popor despărţit de o apă, autentic, plin de bunătate pentru unitatea căruia merită să luptăm cu toţii în continuare, până la capăt.
Ion Mărgineanu va rămâne cu siguranţă cea mai reprezentativă imagine a anului Centenar. Gestul său este unul istoric, pornit din cea mai profundă şi curată simţire românească.
Ina GUŢU,
jurnalistă Radio România Chişinău