România centenară traversează momente de paradox şi contradicţie, momente ce apar ca o consecinţă a educaţiei istorice a generaţiilor contemporane marelui eveniment. Este firesc să abordăm problema educaţiei istorice, deoarece ea este generatoare de atitudini din partea contemporanilor faţă de celebrarea centenarului. În demersul meu pornesc de la ceea ce acad. Ioan Aurel Pop, preşedintele Academiei Române preciza: Centenarul trebuie să arate că avem simţ de ceremonie şi o solemnitate a recunoştinţei. Poporul acesta – ca şi alte popoare – n-a fost mereu pe şuvoiul de succes al istoriei, dar a reuşit ceva unic, într-un moment de o mare gravitate: Marea Unire de la 1918 care este punctul astral al istoriei naţionale.
Fără nici un dubiu, putem afirma că noi, ca popor, suntem rezultatul investiţiei statului în educaţie, suntem rezultatul implicării directe a fiecărui profesor în educaţia civică a elevilor, suntem rezultatul „celor şapte ani de acasă”, suntem suma tuturor implicărilor, constante şi nu discontinue, în ceea ce numim formarea mentalităţii sănătoase a poporului. O mentalitate sănătoasă în spiritul educaţiei istorice apare în urma îndeplinirii minime a unor criterii: să-ţi cinsteşti eroii şi spaţiul identitar, să-ţi asumi istoria neamului tău, să fii educat întru demnitate şi încredere faţă de naţiunea ta, precum şi altele care generează starea de normalitate pe care popoarele europene o trăiesc. În România, putem defini cel puţin două grupuri de atitudine patriotică: grupul celor care trăiesc conform unei educaţii istorice fireşti şi grupul celor care nu au respect pentru ţară, atitudinea lor aducând prejudicii majore de imagine statului român.
Din 27 martie 2017, momentul de start al pregătirilor pentru celebrarea Centenarului României Mari, în şcolile din judeţul Neamţ, am fost atentă la toate aspectele despre care am făcut vorbire mai sus şi recunosc că am întâlnit ambele tipuri de comportament, însă, la final de an 2018, sunt datoare să spun că acolo unde educaţia istorică s-a realizat cu profesionalism şi dăruire, s-a scris istorie şi îmi asum ceea ce afirm.
Proiectul CENTENAR 2018-NEAMŢ a generat o energie pozitivă la nivelul şcolilor din judeţul Neamţ, o motivaţie puternică de a susţine creativitatea copiilor şi rezultatele au fost peste aşteptări. Este impresionant câţi brazi şi stejari au fost plantaţi, câte plăci comemorative s-au dezvelit, câte expoziţii de carte, desene, costume populare, au fost organizate sau câte festivităţi solemne au fost în ultimii doi ani, astfel încât aproximativ 70.000 de copii au învăţat despre istoria românilor prin cântec, joc, excursii, desene, recitări, participări la conferinţe şi mese rotunde, întâlniri cu veterani de război, acţiuni de o mare încărcătură de sensibilitate şi conştiinţă românească, care ne-au îmbogăţit spiritual. Directorii de şcoli, profesorii, învăţătorii şi educatoarele au fost adevăraţii promotori ai educaţiei istorice, astfel agenda fiecărei şcoli a marcat, lunar, minim o activitate de impact atât la nivelul şcolii, cât şi al comunităţii. Copiii s-au bucurat, s-au întristat, însă au învăţat tot timpul din emoţiile lor, emoţii care au generat la rândul lor trăiri autentice adulţilor. Îmi amintesc cu drag proiectul „100+100 de şcoli. Copiii întru Marea Unire”, proiect care a iniţiat semnarea celor 100 de parteneriate şcolare dintre şcolile din Neamţ şi Republica Moldova. Toate şcolile din judeţul Neamţ au purtat straie de sărbătoare în acest an, culorile roşu, galben şi albastru au luminat spaţiile şcolare şi au pregătit „casa” pentru românii basarabeni şi bucovineni veniţi în vizită.
Ziua Naţională va înnobila toate eforturile depuse de colegii mei şi bilanţul ne va da o stare de mulţumire că ne-am făcut datoria faţă de ţară şi ne merităm statutul de contemporani ai marelui eveniment istoric. Este puţin dacă raportăm acţiunile noastre la jertfa eroilor români, însă ceea ce trebuie să facem mereu este să ne educăm copiii în respect faţă de ţară, să menţinem vie memoria jertfelor, să fim recunoscători deoarece Eroii neamului nu se plâng, ci se slăvesc! Căci felul morţii lor e altul decât la ceilalţi muritori. (Mitropolitul Pimen).
Dacă anul 1918 a marcat bilanţul luptei românilor pentru întregirea statului şi a reuşit să pună în valoare precedentele acţiuni ale românilor din Basarabia (27 martie/ 9 aprilie 1918) şi Bucovina (15 / 28 noiembrie 1918), anul 2018 ar trebui să se încheie cu o concordie naţională şi un proiect de ţară pentru următorii 100 de ani. În anul 1918, liderii poporului român au valorificat conjunctura internaţională creată în urma primului război mondial şi au ştiut să se afirme în contextul mişcării de eliberare a popoarelor şi al victoriei principiului naţionalităţilor în Europa. La 1 Decembrie 2018, înţelepţii neamului ar fi trebuit să dea un restart României Centenare.
Noi, profesorii, suntem datori României cu acest demers şi vom stărui să credem şi să acţionăm întru Unirea românilor prin EDUCAŢIE, ISTORIE, CREDINŢĂ şi LIMBA ŢĂRII în care ne-am născut.
Pentru toate cele spuse şi pentru cele nespuse, dar trăite, le adresez colegilor directori, profesori, învăţători şi educatoare, mulţumiri şi aprecieri pentru truda domniilor-lor, recunoştinţă şi cordiale urări de La mulţi ani!
(Decembrie 2018)
Prof. Elena PREDA,
inspector şcolar disciplina Istorie, Inspectoratul Şcolar Judeţean Neamţ