La ANIVERSARĂ

Împătimit de Lecturi, Cărţi şi Oameni, Constantin Tomşa, cel cu de două ori nume voievodal, domnesc şi împărătesc, a fericit Ţinutul Neamţului şi cu un Dicţionar al Literaturii, de la „copişti la suprarealişti”, cercetând fenomenul literar, – mai mult, cultural – pe parcursul a nu mai puţin de VII secole.

Ezoteric citit, iniţiatic şi numerologic, timpul său (al naşterii) e legat de cifra 3: 3.11.1939, adică 3+1+1+1(adică 3) +32 (9)+ 3 + 32 (9).

După cum şi locul naşterii stă sub imperiul aceleiaşi cifre: Ghelăeşti, Bălăneşti, Bârgăuani. Asemeni unui scriitor american a bântuit mai multe profesii: institutor, învăţător, profesor, director, inspector – toate legate însă de cultură şi educaţie.

A contribuit direct la organizarea şi realizarea unor prime ediţii ale unor manifestări care, în timp, au devenit de prestigiu, tradiţionale: Festivalul Spectacolelor de Teatru pentru Copii şi Tineret, Vacanţele Muzicale, Bienala de Artă Plastică Lascăr Vorel, Şezătoare la Humuleşti, Sărbătoarea Muntelui Ceahlău, Sadoveniana, Salonul de Carte Libris etc.

Slova lui, când domoală şi sfătoasă, cu inflexiuni şi ritmuri de răzeş, când sprinţară şi jucăuşă ca un izvor de primăvară, s-a risipit generos prin reviste ce care le-a iubit şi chiar le-a păstorit, fiind uneori chiar staroste: Petrodava Culturală, Petrodava 2000. Tradiţie şi continuitate, Ceahlăul, Anotimpuri, Anuarul Colegiului Tehnic Gheorghe Cartianu, Apostolul, La Tazlău, Asachi, Antiteze, Acţiunea, Realitatea, Monitorul de Neamţ, Ţara Hangului, Vestea, Conta ş. a. A scris postfeţe, prefeţe, referinţe şi şapouri despre autori din Neamţ, mulţi datorându-i scoaterea din anonimat sau chiar consacrarea: Ion Cârnu, Maria Diaconu, Laurean Ante, Vasile Gheorghiţa, Mihai Merticaru, Teoctist Galinescu, Ana Vârlan, Nicolae Căruceru, Emil Ariton, Valentin Andrei, Emil Bucureşteanu, Astazia Sandu, Virgil Răzeşu, Victor Ciubotaru, Mihai Enăchescu, Virgil Savin, Minodora Ursachi etc; lor li s-au adăugat, cu studii ample sau chiar eseuri monografice, Cristian Livescu, Lucian Strochi sau Costache Andone. A realizat exemplare studii, biografii şi exegeze pentru/despre Revistele Apostolul şi Asachi, portrete de scriitori, (adevărate micromonografii) în Contemporani cu ei.

Au scris despre creaţia sa (prefeţe sau studii) între alţii Dan Mănucă, Mircea Zaharia, Lucian Strochi, Gheorghe Bunghez, Cristian Livescu.

La 80 de ani, Constantin Tomşa, alias Ioan Ciurdea, Profesorul, Bădia este un Cuceritor, un Descoperitor şi Misionar. Şi, ca să ne jucăm cu cifra aniversară, să spuneam că 80 este, vorba franţuzului „de patru oricâte douăzeci de ani”, şi vorba rusului de două ori o vârstă „sorocită”. Altfel citit, 80 leagă infinitul (8) de perfecţiune (0), după cum, pentru a rămâne la obsedantul 3, 8 nu este decât un 3 contemplându-se în oglindă, adică simetric.

Din punct de vedere a OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii), Constantin Tomşa trece în rândul longevivilor… Şi chiar dacă furnicile negre şi oarbe ale literelor îi mai atacă vederea şi dacă prezenţa sa e ceva mai rară la manifestări, Constantin Tomşa rămâne un Paznic de Far, o prezenţă copleşitoare în peisajul literar de la noi şi de aiurea.

Nefiresc de modest, de energic, de cald, Costică Tomşa are un mare păcat: nu are duşmani. Înţelepciunea sa de sorginte ţărănească l-a învăţat că neamul omenesc şi cel românesc nu trebuie sleite în dispute sterile, în vrajbă şi dezbinare. Senioral, olimpian înţelege viaţa ca nimeni altul, redându-i firii umane doar valenţe şi nuanţe pozitive.

Iar Dicţionarul său este o operă de căpătâi ce va învinge nestatorniciile vremurilor.

La mulţi şi buni ani, Bădie Costică! Cu plecăciune,

Lucian STROCHI