Un tărcăoan octogenar: Prof. dr.Constantin Grasu

Orice comunitate umană şi de orice rang, nu este decât un organism care există, trăieşte şi evoluează prin efortul cumulat al fiecăruia din membrii săi, de la ultimul gospodar şi până la cei care prin talent şi instrucţie îşi înscriu numele în lumea elitelor. Toţi, deopotrivă, vor rămâne în memoria colectivă, prin ceea ce au contribuit la propăşirea materială şi spirituală a satului lor, sau numai prin ceea ce au ajuns ei înşişi prin voinţă şi ambiţie de autodepăşire.

Sunt fiii satului, legaţi prin toate firele existenţei şi mai ales ale copilăriei şi adolescenţei de Bistriţa plutaşilor, de limpezimea şi apa cristalină a Tarcăului, de pitorescul mocăniţei, pufăind istovită spre Brateş sau de silueta statuară şi unică a Şcolii, cu pleiada ei de dascăli, care le-a deschis drumul spre noi orizonturi spirituale.

Dintre aceştia, unii au rămas oameni ai locului şi nu şi-au părăsit niciodată plaiurile natale, sau după ce au petrecut parte din viaţă în lumea largă, au revenit până la urmă acasă, la matcă. Alţii, dezrădăcinaţii, părăsind locurile copilăriei şi-au urmat destinul, afirmându-se şi făcând cinste altor comunităţi româneşti şi chiar străine.

Unul dintre aceşti dezrădăcinaţi, dar care a rămas mereu aproape de satul natal şi-l calcă adesea, este Costică Grasu, aşa cum îl ştiu colegii de breaslă şi cei apropiaţi.

Constantin Grasu s-a născut la 13 februarie 1937, fiind al treilea copil din cei opt, patru fete şi patru băieţi ai familiei Constantin şi Maria Grasu. Mama era fiica lui Neculai şi Rafila Paşcu din satul Straja, gospodari cu familie de asemeni numeroasă, şase fete şi doi băieţi, prezentată drept model de către preotul Gh. Verşescu, în monografia comunei Tarcău.

Între anii 1944 şi 1951 urmează şcoala primară şi cele trei clase gimnaziale în comuna natală. În cursul primar îl are ca învăţător pe Constantin (Titi) Revent, care-i intuieşte silinţa spre carte, făcându-i cadou, ca un fel de recompensă şi stimulent, ghiozdanul, placa de ardezie şi plumbuiera (penarul) pe care le avusese şi el ca elev. La gimnaziu, a avut şi aici dascăli de excepţie de care-şi aduce aminte cu nostalgie şi preţuire, precum Ecaterina şi Petru Iacob, Nicolae Mancaş, Rodica Raţă, căsătorită Ţuglea, Juncu ş.a.

Greutăţile materiale au făcut ca părinţii să-l încredinţeze familiei Vasile Ebner unde urma să înveţe ceasornicăria. Destinul a făcut însă ca după absolvirea celor şapte clase, acelaşi învăţător, Titi Revent să-i convingă pe părinţi şi personal să-l ia de la Vasile Ebner şi să-l înscrie pentru examenul de admitere la Liceul „Petru Rareş” din Piatra Neamţ.

Reuşit la examen, urmează această şcoală de mare prestigiu, unde din nou se bucură de profesori de excepţie, printre care Constantin Borş la matematică, Vasile Rotundu la istorie, Geta Pralea la limba română, C. Bostan, Garabedeanu, Pleşu, Haralambie Mihăilescu, Vasile Velea ş.a., toţi rememoraţi şi preţuiţi în cuvinte distinse de către fostul elev în memoriile sale de mai târziu, apărute sub titlul de „Vacanţe ratate” la Editura „Junimea” din Iaşi.

Ca absolvent de liceu, în anul 1954, ratează examenul de admitere la Facultatea de Mecanică a Politehnicii din Iaşi, rămânând acasă şi lucrând la fabrica din Tarcău, ca expeditor în depozitul de buşteni şi rampa de încărcare Potoci. În sesiunea de admitere din anul 1955, reuşeşte la Facultatea de Geologie-Geografie a Universităţii „Al .I. Cuza” din Iaşi, pe care o absolvă în 1959, ca şef de promoţie cu media generală 9,66.

Firul anilor de studenţie este reconstituit în aceleaşi pagini memorialistice amintite, fostul student relevând excepţionala ocazie de a avea printre profesori, universitari autentici, academicienii, Mircea Savul, Neculai Macarovici, Vasile Pavelcu şi Ştefan Bârsănescu. În acelaşi an se căsătoreşte cu Bucur Margareta, studentă la Facultatea de Biologie, fiica preotului paroh Bucur Ilie din Mirceştii lui Alecsandri, unde primise de fapt repartiţie guvernamentală ca profesor de geografie. Devenit ginerele preotului din Mirceşti este mutat ca un fel de admonestare, cu postul la Şcoala din Iugani. Aici primeşte telegramă să se prezinte la Facultate pentru formalităţi întrucât este propus pentru postul de asistent. Se prezintă la post, dar după două luni este anunţat că nu poate fi menţinut, întrucât este ginere de preot. Întors la Iugani, funcţionează vreme de un an, după care se transferă la Şcoala din Gâdinţi, raionul Roman, regiunea Bacău.

În anul 1962 obţine transferul din învăţământ, împreună cu soţia, la Staţiunea de Cercetări „Stejarul” de la Pângăraţi, unde funcţionează ca geolog până în anul 1965. Între 1965-1967, lucrează ca muzeograf la Muzeul de Ştiinţe Naturale din Piatra Neamţ, atunci înfiinţat. În anul 1967 revine la Staţiune, susţine doctoratul în 1969, cu teza, „Cercetări geologice în sedimentarul mezozoic din bazinul superior al Bicazului”, obţinând şi titlul de cercetător ştiinţific principal III.

Începând cu anul 1980, prin concurs ocupă postul de şef de lucrări la Facultatea de Inginerie geologică şi geofizică a universităţii ieşene, avansând ulterior, de asemeni prin concurs, pe postul de conferenţiar (1990) şi apoi profesor (1992). A predat cursurile şi lucrările practice de Geologie Structurală şi Geologia României atât studenţilor geologi şi geochimişti, cât şi geografi. Din anul 2001 este conducător de doctorate şi distins cu diploma de „Profesor emeritus”. Este pensionat, rămânând profesor consultant începând cu anul 2004. Primeşte în anul 2008 diploma de „Cetăţean de Onoare” al comunei Tarcău.

În cinci decenii de activitate de cercetare geologică a publicat peste 100 de lucrări, note şi studii în reviste româneşti şi străine şi peste 20 de cărţi, monografii şi sinteze, din care două premiate de Academia Română: premiul „Grigore Cobălcescu” pentru, „Flişul carpatic. Petrografie şi consideraţii economice”, Editura Tehnică, 1988 şi premiul „Gh. Munteanu Murgoci”, pentru volumul, „Molasa Carpaţilor Orientali. Petrografie şi sedimentogeneză”, Editura Tehnică,1999.

Timp de mai multe decenii a fost redactorul responsabil al unor publicaţii periodice de specialitate şi anume: Lucrările Staţiunii „Stejarul”, seria geologie-geografie, Studii şi cercetări a Muzeului de Ştiinţa Naturale din Piatra Neamţ, seria geologie-geografie şi seria Biologie, dar şi a Analelor Ştiinţifice ale Univ. „Al. I .Cuza” Iaşi seria geologie.

Este membru activ al IASTG (Internaţional Asociation of Structural Geologist) cu sediul la Manchester-Anglia. Timp de cinci ani, între 1994 şi 1999 a fost membru al comisiei de ştiinţe exacte 2 (Geologie, Geografie, Biologie, Mediu) din cadrul CNEAA (Consiliul Naţional Pentru Evaluare şi Acreditare Academică), comisie care a stopat înfiinţarea multor centre de învăţământ superior privat, simple buticuri de înavuţire.

Are doi copii, Manuela, căsătorită Maftei, economistă, în prezent cu cetăţenie australiană, şi Cătălin, inginer, specialist în Automatizări, actualmente, cetăţean american. Nepoţii Alexandru, este masterand al Universităţii din Perth, iar Ştefan, elev în clasa a XII-a a unui liceu din Houston – Texas.

Continuă să lucreze şi după pensionare dând la iveală în ultimii ani încă o serie de sinteze, menţinând colaborarea cu foştii săi studenţi, Crina Miclăuş şi Sorin Baciu, actualmente cadre didactice la aceeaşi facultate ieşeană. În acest sens sunt de reţinut: „Munţii Hăşmaş. Monografie geologică şi fizico-geografică”, albumul, „Parcul Naţional Cheile Bicazului-Hăşmaş”, „Geologia sinclinalului mezozoic Tulghes-Hăghimaş-Ciuc”, „Geologia şi potenţialul economic al rocilor bituminoase din România”, toate apărute la Editura Univ. „Al. I. Cuza” din Iaşi. Monografia Munţilor Hăşmaş şi Albumul „Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş” au primit Medalia de Aur şi respectiv, Medalia de Argint la Expoziţia de Carte „Euro INVENT” de la Iaşi din anul 2011.

Nu putem încheia scurtul nostru omagiu adus profesorului Constantin Grasu, la venerabila vârstă de 80 de ani fără a cita doar câteva dintre titlurile sintezelor şi monografiilor de specialitate care l-au acreditat drept o autoritate incontestabilă a acestui domeniu ştiinţific: Petrografia mezozoicului din sinclinalul marginal extern, Ed. Acad. Rom, 1995, Bucureşti * Petrografia formaţiunilor din flişul intern carpatic, Edit. Tehnică,1996, Bucureşti * Geologie Structurală, Editura Tehnică, 1997, Bucureşti * Sarmaţianul din sistemul bazinelor de foreland ale Carpaţilor Orientali. Ed. Tehnică, 2002, Bucureşti * Geologia Bazinului Comăneşti, Ed. Tehnică, 2004, Bucureşti * Lacul Izvorul Muntelui Bicaz. Monografie limnologică (coautor), Ed. Acad. Rom, 1983 * Dinamica sedimentelor. Aplicaţie la râul Putna-Vrancea (coautor), Ed. Tehnică, 1998 * Uneltele din piatră şlefuită din Eneoliticul Moldovei (coautor), Ed. Corson, Iaşi.

LA MULŢI ANI, PROFESORE!

 

Prof. univ. dr. Crina MICLĂUŞ – Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi

Prof. univ. dr. Sorin BACIU – Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi

Cercetător ştiinţific – pens. Mihail APĂVĂLOAE, Staţiunea Stejaru