S-a născut la Stegen în Westfalia şi a murit la Berlin. Anul acesta se împlinesc 150 de ani de la trecerea în eternitate.
A militat activ în spiritul ideilor lui Pestalozzi, pentru dezvoltarea (răspândirea) învăţământului elementar (clasele I-IV) şi îmbunătăţirea metodelor de predare. El este întemeietorul „şcoalelor de aplicaţie de pe lângă seminarii”.
Prima şcoală de aplicaţie a înfiinţat-o pe lângă seminarul pedagogic din Berlin al cărui director era.
Adolf Diesterweg arată că: „Misiunea învăţământului are un caracter practic şi că numai teoria nu-i poate da adevărata cultură. După cum meseriaşul şi artistul se formează într-un atelier, tot astfel şi învăţătorul trebuie să se formeze într-o şcoală modernă”. Scrie apoi „Povăţuitor pentru cultura învăţătorilor germani”- 1835 în colaborare cu alţi colegi.
Ca metodist, Diesterweg are mari merite mai ales în ceea ce priveşte matematica şi studiul limbilor, în care direcţie a scris mai multe lucrări.
Mai însemnată este activitatea sa cu privire la „libertatea şi progresul şcoalei primare”. Aceste idei l-au pus în conflict cu autorităţile şcolare, fiind nevoit să părăsească învăţământul.
A militat pentru ridicarea nivelului profesional al învăţătorilor şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă.
El mai susţine că: „Scopul educaţiei este cultivarea activităţii libere în serviciului adevărului, binelui şi frumosului”.
Mijlocul de realizare a celor susţinute este instrucţia, care trebuie să fie: „o introducere şi o îndrumare spre activitate conştientă”. Învăţătorul, în general Educatorul este cel care trezeşte puterea poporului. Copilul nu trebuie să primească numai o cultură „general omenească” ci şi una patriotică despre trecutul poporului său şi ţara în care s-a născut. (Sursa: Istoria Pedagogiei)
Profesor Gheorghe AMAICEI