În Apostolul nr. 173, din ianuarie a.c., în textul „Un dascăl de altădată”, profesorul şi colaboratorele nostru Dumitru Rusu scrie: Cine escaladează aleile parcului Cozla şi ajunge la „Colibele haiducilor” vede în stânga o bancă din piatră inscripţionată cu numele prof. Har. Mihăilescu. Ce informaţii avem despre dascăl? Destule ca să constatăm că a fost cineva în târgul Pietrei, un cărturar. ş. a. Şi textul continuă evocând doct şi melancolic personalitatea prof. Har Mihăilescu.
Lucrurile cu dascălul Mihăilescu stau bine; cu banca, stau prost. Pentru că, în corespondenţa cu prof. Mihai Mancaş, am primit următoarea observaţie: Vă rog tare mult să-i spuneţi domnului Rusu că a greşit profund. Îmi pare rău că nu m-a întrebat. Banca din parc nu a purtat nicicând numele profesorului Har Mihăilescu, pentru bunul motiv că a fost pusă acolo de profesorul Gheorghe Mihăilescu, cel care a creat şi biblioteca „Rareşului” şi a donat mobilierul de birou, din lemn negru sculptat, existent şi azi prin biblioteca „Rareşului”, dascălul de română al lui Dumitru Almaş. Poate daţi şi o erată… Iaca c-am dat. Ca să şadă fiecare în banca lui. (Red.)