Gheorghe Teodorescu Kirileanu (13 martie 1872 – 23 noiembrie 1960) a donat oraşului Piatra-Neamţ, prin actul din 24 februarie 1956, 30.000 de volume (publicaţii dintre anii 1630-1960), act care stipula înfiinţarea – în casa sa – a unei biblioteci documentare „pentru luminarea poporului”.
G.T. Kirileanu – magistrat, bibliofil, bibliotecar, folclorist şi editor al scrierilor lui Creangă – a fost şi unul din primii editori ai scrierilor politice ale lui Eminescu (1905). Membru de onoare (din 1948) al Academiei Române.
În timpul studiilor a funcţionat ca secretar al Consiliului inspectorilor şcolari şi custode la Biblioteca Universitară din Iaşi (1897-1900).
După obţinerea licenţei în drept a lucrat ca magistrat la Iaşi apoi la Broşteni.
A atras atenţia asupra risipirii manuscriselor lui Creangă, la zece ani după trecerea acestuia în veşnicie. La îndemnul lui Titu Maiorescu, a devenit, din 1906, cel mai important şi longeviv editor al scrierilor lui Ion Creangă.
Temeinica ştiinţă de carte, probitatea caracterului, calitatea şi tenacitatea demersurilor sale culturale îi făcuseră un bun renume încă din anii de studii: reputatul filolog Al. Philippide îl supranumise „rara avis”, iar Louis Basset, secretarul particular al Regelui Carol I, nu ezitase să-l considere „une perle noire”.
În 1906 a intrat în serviciul Casei Regale, unde a primit răspunderea corespondenţei în limba română şi a petiţiilor către suverani. Invitat mai întâi să coordoneze editarea monografiilor moşiilor regale cu prilejul aniversării celor 40 de ani de domnie ai lui Carol I (1866-1906), lui Kirileanu i se propune apoi să lucreze în serviciul Casei Regale din Bucureşti.
Din 1909 a devenit şi bibliotecar al Palatului Regal, precum şi colaborator apropiat al Prinţului Barbu Ştirbey. A fost înlăturat din post în 1930, la urcarea pe tron a lui Carol al II-lea.
A fost toată viaţa un neobosit cercetător al trecutului nostru cultural şi istoric, un discret şi generos cărturar, un pasionat cercetător al folclorului.
Ca o recunoaştere a acestor calităţi, a fost şi numirea în funcţia de secretar general al Fundaţiei „Ferdinand I”, înfiinţată de suveranul României în ultimii ani de viaţă, urmând şi sfatul lui G.T. Kirileanu.
O corespondenţă extrem de bogată (circa 17.000 de scrisori) ilustrează aria relaţiilor şi preocupărilor lui, în mijlocul cărora s-au aflat personalităţi din cele mai diverse, de la Titu Maiorescu, N. Iorga şi Marta Bibescu la I. Simionescu, S. Mehedinţi şi Constantin C. Giurescu, de la regii Carol I şi Ferdinand I la Barbu Ştirbey, Dimitrie Gusti şi Ion I. C. Brătianu, de la I. Al. Brătescu-Voineşti, Gr. Antipa şi Octav Băncilă la V. Bogrea, Sextil Puşcariu, George Vâlsan şi Al. Rosetti, ori de la Jean Boutiere, Marcel Godet şi Andrei Veress, la H. Tiktin, Perpessicius, Şerban Cioculescu, Dan Simonescu.
A revenit pe meleagul natal, stabilindu-se din 1935 la Piatra-Neamţ, unde a construit o casă pe str. Ştefan cel Mare nr 25 (astăzi – nr. 27), atât pentru el şi cele 30.000 de volume ale bibliotecii sale, cât şi pentru văduva şi cei 4 copii ai fratelui său Simion.
S-a stins din viaţă la 13 noiembrie 1960, nu înainte de a dona oraşului – la 24 februarie 1956 – inestimabila sa bibliotecă, ce cuprinde numeroase titluri şi volume de mare interes documentar.
La fel de preţioase sunt şi numeroasele volume cu dedicaţii, însemnări sau autografe ale unor ilustre personalităţi, precum B.P. Haşdeu, Alecsandri, Creangă, Ion Bianu, Macedonski, Vâlsan, Marta Bibescu, Regina Maria, Iorga, Gr. Antipa, Simion Mehedinţi.
G.T. Kirileanu este cetăţean de onoare al municipiului Piatra-Neamţ. Biblioteca Judeţeană Neamţ îi poartă numele de la 13 martie 1992. (COMUNICAT – Biblioteca Judeţeană „G.T. Kirileanu” Neamţ)