Lecţia de istorie
Se împlinesc şapte ani, ca şi cum ar fi trecut cele şapte zile ale unei săptămâni cenuşii, de când colegul şi prietenul nostru Dănuţ Ursache şi-a făcut casă în cer. „Poate acolo o fi scăpat de necazuri”. Poate că de acolo ne veghează şi ne muştruluieşte că am uitat să ne trăim viaţa „boiereşte”, aşa cum îi plăcea lui Conul Ursache. A plecat fericit şi împăcat că nu trăise degeaba, ca o buruiană, cum îi plăcea să spună. A zidit o casă, a sădit, nu un pom, ci o livadă, a crescut nişte copii frumoşi şi drepţi. Şi mai mult de atât: generaţii de tineri de la Rareş sau Economic au fost contaminate de spiritul profului de filosofie, spiritul învingătorului, al împlinirii profesionale prin dăruire şi efort intelectual. Iubit şi hulit, în acelaşi timp, Dănuţ a trăit precum cireşul din nuvela sa: poamele lui erau de soi bun, mari curate, cărnoase, cu sâmburele mic şi pieliţa fină… Nu s-a aplecat sub nici o lovitură primită de la viaţă. A rămas viguros, mai înalt decât zidurile care l-au înconjurat. Poate că mai este vreunul printre noi care-şi aminteşte de gustul cireşelor de altădată… de orele petrecute pe malul lacului, la Bicaz, de potecile munţilor pe care le-a tot „călărit”, de Izvorul Muntelui, de serile de la Zăneşti, de proiectele literare povestite la un pahar de vin bun. De altele şi altele… Îl văd coborând treptele Liceului „Petru Rareş”, alături de colegi şi profesori, o familie, înrudită prin idealuri şi speranţe care te face să te năpădească orul de şcoală. Dar anii…
Anii au trecut fără Dănuţ Ursache.
În preajma întâlnirii anuale a membrilor Asociaţiei Învăţătorilor mi-am permis să readuc la cunoştinţă colegilor noştri şi cititorilor Apostolului un text semnat de regretatul profesor Dănuţ Dumitru Ursache dedicat celor care au reînfiinţat Asociaţia ctitorită de Leon Mrejeriu pe la 1912. O organizaţie „seculară” nu-şi poate uita înaintaşii. Trebuie să ai bun simţ şi respect faţă de trecut pentru a putea realiza o punte de legătură între generaţii, un crez al existenţei noastre.
Lecţia Seniorilor învăţământului nemţean se doreşte a fi şi un răspuns dat tuturor celor care în ultimul timp îi văd pe slujitorii şcolii drept cei mai corupţi, mai imorali şi mai refractari cetăţeni români, duşmanii copiilor şi părinţilor, ai reformei şi europenizării învăţământului românesc. (Citiţi în acest număr textul intitulat „O lecţie”, extras din volumul Casă în cer -2009).
Prof. Liviu RUSU