Salvaţi bibliotecile şcolare!

Dacă tinerii din şcoli vor continua să considere Internetul şi televizorul singurele surse de informare la îndemână, nu va dura prea mult până ce cărţile vor dispărea definitiv din şcoli, iar despre bibliotecile şcolare se va vorbi  doar la timpul trecut. Cu toate astea, aşa cum reiese şi din Raportul privind starea învăţământului în anul şcolar trecut, bibliotecarii sunt printre primii care pleacă din sistem prin desfiinţarea unor secvenţe de normă ; în special în şcolile de la ţară, adică exact acolo unde este mai mare nevoie de ei. Rolul bibliotecarului este preluat de câte un cadru didactic, de regulă de un profesor de literatura română  în cel mai fericit caz, care nu mai are timp însă să se ocupe şi de gestionarea fondului de carte al bibliotecii.

Dar  cea mai gravă problemă a bibliotecilor şcolare, care se perpetuează de la an la an, este aceea a numărului mare de volume şi publicaţii uzate moral şi fizic. Dacă în şcolile urbane se găsesc sponsori şi se mai fac campanii chiar în rândul elevilor să vină cu o carte, două la şcoală, în rural situaţia este în majoritatea cazurilor dezastruoasă.  Cărţile vrăfuite, rupte, care par victime ale unui război pierdut, oglindesc cel mai bine starea de fapt: elevii uită că mai există biblioteci!

Există şi exemple pozitive, biblioteci virtuale care reprezintă  şi baze de date la Colegiul Naţional de Informatică Piatra-Neamţ, Colegiul Naţional Roman-Vodă, Colegiul Naţional Calistrat Hogaş Piatra-Neamţ, Seminarul Teologic Liceal Ortodox Veniamin Costachi Neamţ. În unele şcoli au fost amenajate spaţii destinate lecturii – săli de lectură, laboratoare media, săli de clasă, cum s-a întâmplat la Şcoala nr. 1 Piatra Şoimului, Şcoala Cotu Vameş, Şcolile nr. 1 şi nr. 5 Piatra-Neamţ, Şcoala Stânca-Pipirig, Liceul Tehnologic Pipirig, Şcoala Vaduri, Şcoala Urecheni, Seminarul Teologic Liceal Ortodox  „Veniamin Costachi” Neamţ. Derularea unor parteneriate educaţionale cu biblioteci din localităţi rurale, este o altă activitate ce poate salva bibliotecile de la ţară, în astfel de proiecte fiind implicate în anul şcolar 2011-2011: Colegiul Naţional Roman-Vodă, Colegiul Naţional de Informatică Piatra-Neamţ, Casa Corpului Didactic Neamţ, Şcolile nr. 2 şi nr. 5 Piatra-Neamţ, Colegiul Naţional Petru Rareş şi Colegiul Naţional Calistrat Hogaş. Însă, este oare de ajuns?

Poate că în acest nou an şcolar vom auzi despre campanii de salvare a bibliotecilor şcolare, despre proiecte europene prin care să fie înfiinţate biblioteci şcolare moderne, acolo unde ele au fost desfiinţate sau unde sunt în ruină, despre elevi premiaţi pentru că au avut iniţiativa de a realiza campanii de colectare de carte pentru  şcolile mai sărace.

 

Angela BRUDARU