Vă propun spre lectură şi analiză lucrarea lui Oliver Jens Schmitt, Biserica de stat sau Biserica în stat? O istorie a Bisericii Ortodoxe Române, 1918–2023, apărută la Editura Humanitas, Bucureşti, 2023.
Născut în anul 1973, Oliver Jens Schmitt este profesor de istorie sud-est-europeană la Universitatea din Viena. Printre subiectele sale de cercetare se numără fascismul în Europa de Est, societatea şi politica în Imperiul Otoman târziu, societăţile urbane din estul Mediteranei în secolul al XIX-lea, istoria Balcanilor în Evul Mediu târziu etc.
A publicat numeroase lucrări de specialitate, care au fost traduse în diverse limbi: Kosovo: scurtă istorie a unui ţinut central-balcanic (2008), Albanezii: o istorie între Orient şi Occident (2012), Corneliu Zelea Codreanu: Ascensiunea şi căderea „Căpitanului” (2018), România în 100 de ani. Bilanţul unui veac de istorie (2018), Balcanii în secolul XX: O istorie postimperială (2022).
Cele cinci capitole ale cărţii (Patru tradiţii instituţionale ale ortodoxiei româneşti: Regat, Transilvania, Bucovina şi Basarabia; Provocările Marii Uniri; Sub trei dictaturi: Biserica Ortodoxă Română şi regimurile dictatoriale de dreapta, 1938-1945; Biserica Ortodoxă Română şi dictatura comunistă, 1944-1989; Biserica Ortodoxă Română după 1989) abordează istoriografic, nu teologic, Biserica Ortodoxă Română în contextul dezvoltării statului român şi a societăţii româneşti din anul 1918 până în prezent. Bibliografia este una impresionantă şi variată, de la documente de arhivă, lucrări şi studii de specialitate, până la articole din presa vremii.
Este o lucrare care se referă la Biserica Ortodoxă Română ca instituţie, în care sunt relatate detaliile relaţiilor dintre biserică şi politică. Legătura Biserică-Stat-Naţiune a exercitat o influenţă însemnată asupra ţării şi cetăţenilor.
Ierarhii Bisericii Ortodoxe Române au fost personalităţi ale timpului în care au activat, asemenea intelectualilor de marcă. Cu siguranţă că deschiderea completă a arhivelor bisericeşti pentru cercetătorii istorici va face lumină în multe aspecte ale istoriei, mai ales în privinţa celor patru regimuri politice dictatoriale: carlist, legionar, antonescian şi comunist.
Armonia dintre Biserica Ortodoxă Română şi stat nu trebuie neapărat să fie derivat din conceptul de simfonie bizantină, ci mai degrabă având în vedere faptul că biserica şi statul nu sunt poli opuşi, ci părţi complementare ale unui întreg social şi politic.
Chiar dacă autorul nu a trăit în România pentru a experimenta într-o oarecare măsură situaţia prezentată, o viziune din exterior poate avea un grad de obiectivism asupra căruia putem reflecta, astfel încât adevărul istoric să iasă la iveală. Pentru cercetători şi cei pasionaţi de istorie, lucrarea pune câteva semne de întrebare cu privire la relaţia Stat-Biserică din ţara noastră în ultima sută de ani, pe care le-am putea elucida în baza documentelor existente, analizând faptele în contextul în care s-au petrecut.
Dr. Mihai FLOROAIA