Biserica cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil din Războieni a fost ridicată în 1496, după 20 de ani de la luptele din Valea Albă, pentru pomenirea ostaşilor moldoveni căzuţi în bătălie, laolaltă răzeşi, ostaşi, boieri. Otomanii au avut o armată de 150.000 de oameni, pierderi de 30.000, Moldova a adunat 10.000 de ostaşi din care 200 au murit şi 800 au fost luaţi prizonieri. Cronicarul Grigore Ureche scrie: „Au strânsu Ştefan Vodă trupurile morţilor, movilă de cei morţi au făcutu şi pe urmă s-au ziditu deasupra oaselor o biserică, unde trăieşte şi astăzi întru pomenirea sufletelor”!
Pisania, se spune cea mai mare dintre toate ale lui Ştefan cel Mare:
„În zilele Binecredinciosului şi de Hristos, iubitorul Domn, Io, Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, în anul 6984 (1476), iar al Domniei sale anul 20 curgător, s-a ridicat puternicul Mahomed, împăratul turcesc, cu toate forţele sale răsăritene, şi încă şi Basarab Voievod, poreclit Laiotă, a venit cu el, cu toată ţara sa basarabească.
Şi au venit să prade şi să ia Ţara Moldovei. Şi au ajuns până aici, la locul numit Pârăul Alb. Şi noi, Ştefan Voievod, cu fiul nostru Alexandru, am ieşit înaintea lor aici şi am făcut mare război cu ei, în luna iulie 26. Şi cu voia lui Dumnezeu au fost înfrânţi creştinii de către păgâni. Şi au căzut acolo mulţime mare de ostaşi ai Moldovei. Atunci şi tătarii au lovit Moldova de ceea parte. De aceea a binevoit, Io, Ştefan Voievod, cu buna sa voinţă, a zidi această Biserică în numele arhistrategului Mihai şi întru rugă sieşi, şi Doamnei sale Maria, şi fiilor săi Alexandru şi Bogdan şi pentru amintirea şi întru pomenirea tuturor dreptcredincioşilor creştini care s-au prăpădit aici. În anul 7004 (1496), iar anul Domniei sale anul 40 curgător, în luna noiembrie 8.”
A fost biserică parohială până în 1734, apoi până în 1793 mănăstire de călugări. În 1803 Mitropolitul Veniamin Costachi o transformă în mănăstire de maici. Construcţia este cu ziduri groase, soclu de piatră, fără abside sau turle, cu trei contraforturi. Acoperişul este în patru ape, cu două rânduri de ocniţe, cărămizi smălţuite, discuri policrome cu bumbi. Alcătuirea: PRONAOS, NAOS, ALTAR. Pictura din interior se presupune a fi din sec.XIX . În secolul al XIX-lea au fost adăugate două turnuri, pridvor, eliminate la restaurarea din 1975-1977, când în urma cercetărilor se găsesc doar trupuri fără cap şi s-a presupus plasarea de la începuturi, a craniilor sub altar – lucru nedemonstrat! În 1862 se pictează clopotniţa. O restaurare în 1953.
Cinicul decret 410/1959 aduce transformarea mănăstirii în biserică de parohie, patru maici rămân în zonă, restul sunt trimise la alte mănăstiri. Din 1990, acestea patru, împreună cu maici venite de la Văratic, reîncep viaţa de obşte.
Elemente de patrimoniu: Biserica – 1496, Clopotniţa – sec. XIX, Stăreţia veche – sec. XX; Chilii – sec. XIX-XX. În 1897 un comitet condus de profesorul V. A. Urechia şi un grup de ofiţeri ai Regimentului 15 Dorobanţi P. Nţ. au strâns fonduri şi au ridicat un monument comemorativ dedicat luptei de la Valea Albă, realizat de Visenberger, sculptor alsacian. Monument inaugurat printr-o măreaţă sărbătoare patriotică la 27 oct. 1897.
În cimitirul mănăstirii a existat, din 1997, o parcelă a eroilor redusă la o troiţă şi o placă cu nume de eroi, din 2022.
Viorel NICOLAU