Zilele astea, trebăluind la serialul „Recurs la patrimoniu”, am dat de foaia matricolă a elevului Eugen Ionescu, Liceul „Sfântul Sava”, anul şcolar 1925-1926. Citez obiectele de studiu: Religie, Limba Română, Latină, Elină, Franceză, Germană, Istorie, Matematică, Desen, Muzică vocală, Gimnastică, Purtare. De aia a făcut ce-a făcut generaţia interbelică. Şi de asta, astăzi, dezbatem de cinci ani programul de ţară „România educată”, dar îl optimizăm introducând brusc şi discret disciplina „Istoria Evreilor. Holocaustul” în planurile-cadru de la liceu, începând din 2023.
„România lucrului bine făcut” funcţionează. Europeneşte. Corectitudinea politică ar presupune dreptul la egalitate, dar naşte revendicări de diferenţiere, şi clamează rescrierea istoriei din perspectiva victimizării minorităţilor.
Îl denunţăm pe Shakespeare pentru că e prea anglosaxon (frumoasă piesă „Neguţătorul din Veneţia”!), statuia lui Columb trebuie dărâmată, Tom şi Jerry sunt prea violenţi, prinţul o pupă pe Albă ca Zăpada în somn, Harap Alb târâie după el prin lume o ceată de handicapaţi, pentru mofturile unei prinţese năbădăioase, în loc să plece cu primul avion în Nemţia la cules sparanghel.
Se pare că U. E. vrea să şteargă cu buretele istoria, cultura şi identitatea naţiunilor, tradiţia creştină, taxând şi patriotismul drept naţionalism subversiv şi xenofob.
Într-un text apărut la sfârşitul lunii oct. în Neue Zürcher Zeitung (NZZ), un cotidian elveţian de limbă germană, Oliver Jens Schmitt, profesor la Universitatea din Viena, îi acuza pe Ioan-Aurel Pop, preşedintele Academiei Române şi pe Patriarhul Daniel de naţionalism, extremism, şi „un probabil trecut securist”. Acuzaţia venea după ce aceştia au aplaudat Declaraţia Congresului Studenţesc Aniversar de la Putna, 150: Să fim naţionali, cu faţa spre universal! (Vezi şi Apostolul, nr. 236, 241)
Nu mă aştept la o reacţie din partea Puterii. Avem un guvern „struţocămilă” în care nu mai ştii cine dintre PSD şi PNL e părintele 1 şi cine e părintele 2. Politically correct.
Mircea ZAHARIA