● Interviu cu Smaranda Iamandi, preşedinta Comunităţii Elene din Piatra-Neamţ
Reînfiinţată imediat după 1990, Comunitatea Elenă din Piatra-Neamţ face parte din marea familie a Uniunii Elene din România, şi continuă o prezenţă cu rădăcini vechi în oraşul nostru. În data de 18 iunie 2026, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor din Piatra-Neamţ a avut loc spectacolul „Între dans şi poveste”, care a reprezentat încununarea unui an de activitate, învăţare şi creaţie în cadrul Comunităţii Elene din localitate. Cu această ocazie am reîntâlnit-o şi am rememorat dăruirea şi implicarea profundă a Smarandei Iamandi – astăzi preşedinta Comunităţii, cea care ne oferă acest interviu.
– Aş dori să începem dialogul nostru conturându-vă un profil din care publicul să înţeleagă cine sunteţi şi ce parcurs aţi avut până în fruntea acestei comunităţi.
– Sunt preşedintă a Comunităţii Elene din iulie 2022, dar sunt membră din anul 1993. Am fost invitată atunci de către doamna profesoară Elisabeta Cristea, care organiza activitatea culturală şi didactică, şi care a înfiinţat grupul coral de muzică grecească Niki. Acesta a fost primul meu contact cu limba greacă, după care am urmat şi cursurile de limbă elenă. Începând cu anul 2006 am avut două burse a câte 9 luni la Şcoala de Limbă Neogreacă din cadrul Universităţii „Aristotel” din Tesalonic (2006-2007/ 2009-2010). Aşa m-am perfecţionat, astfel încât am dat apoi examenul organizat de Institutul de Limbă Greacă (din Grecia), similar cu Cambridge la engleză şi DELF la franceză, şi am obţinut nivelurile cele mai avansate – C şi D.
În anul 2004, domnul preşedinte de atunci, Nicolae Viţu, şi-a dorit revigorarea activităţii noastre şi m-a cooptat în echipa comunităţii, fiind apoi aleasă şi vicepreşedintă, iar din 2007 am început să predau aici cursuri de limba greacă, activitate pe care am desfăşurat-o de atunci neîntrerupt.
– Consideraţi că prin acest profesorat aţi plantat o sămânţă într-un sol fertil? Aţi avut şi rezultate?
– Am avut satisfacţii foarte mari şi rezultate foarte bune, cu elevi care au obţinut premii în fiecare an la olimpiada naţională de limba neogreacă, ceea ce, din anul 2016 le-a permis participarea la Olimpiada Internaţională a Elenismului organizată de Uniunea Elenă din România în colaborare cu Parlamentul României şi Parlamentul Greciei, care se organizează în fiecare an la începutul lunii septembrie în Palatul Parlamentului din Bucureşti. Vom fi reprezentaţi anul acesta de Ioana Ursu, elevă la Colegiului Naţional „Petru Rareş”, în clasa a IX-a, ea fiind la a treia participare. Anul trecut pe lângă Ioana a mai concurat şi Alesia Pâslari, din Rădăuţi (dar membră a Comunităţii Piatra-Neamţ), ambele fiind premiate, acum doi ani au luat premii Alesia Pâslari, Evelina Athina Bichescu (pe atunci elevă la Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”), precum şi Ioana Ursu. Au mai participat Ştefania Cătălina Bichescu (Colegiul Naţional „Calistrat Hogaş”), Diana Ursu, Ecaterina Romanescu, Alexandru Lămăşanu, Paula Urzică etc.
– Am înţeles că spectrul acţiunilor educative orchestrate de Uniunea Elenă din România – care iată împlineşte anul acesta 35 de ani de la înfiinţare – este foarte larg. Aţi putea să ne împărtăşiţi câteva dintre activităţile la care participă şi Comunitatea Elenă Piatra-Neamţ?
– Pe lângă olimpiada de neogreacă mai sunt: Concursul şcolar naţional „Dialog cu lumea şi timpul”, care de trei ani este în calendarul Ministerului Educaţiei şi se axează pe istoria minorităţilor din România, având trei secţiuni: una de creaţie literară (eseu şi discurs), una de creaţie plastică şi concursul „Cei şapte înţelepţi” – de istorie a minorităţilor; Festivalul Elenismului din România, care se organizează în Grecia şi la care participă toate ansamblurile Uniunii; Festivalul „Alfabetul convieţuirii”, care are loc anual la Ploieşti, la care participă ansamblurile Uniunii dar şi ale celorlalte minorităţi din România; Festivalul Proetnica (la Sighişoara) etc. De remarcat că pentru „Alfabetul convieţuirii” am pregătit şi un stand cu obiecte hand-made realizate de copii în cadrul atelierului comunităţii, unde au confecţionat decoraţiuni, semne de carte, ceasuri, magneţi, brelocuri – toate legate de cultura Greciei. În rest, unde suntem chemaţi, luăm parte cu tot dragul, cu cântecele şi dansurile noastre. Pe data de 21 iunie, spre exemplu, am participat la Tărâmul Copiilor – reprogramarea de pe 1 iunie.
Să nu uităm despre activităţile de „Ziua Limbii Elene”, pe 9 februarie, când a murit poetul naţional Dionysios Solomos (1857), când şi noi desfăşurăm acţiuni pe plan local, dar mai cu seamă sunt premiaţi la Academia Română olimpicii internaţionali, unde mergem şi noi. „Ziua Greciei” se serbează o dată pe 25 martie când s-a declanşat Revoluţia de la 1821 şi pe 28 octombrie – „Ziua Marelui NU”, când premierul din 1940 al Greciei, Metaxas a spus „Nu” ocupaţiei fasciste. De obicei, manifestările de pe 25 martie se încheie la noi, la Secu, unde au murit în anul 1821 ultimii luptători ai Eteriei, rezistenţa de pe teritoriul nostru, condusă de Iordache Olimpiotul. La Mânăstirea Secu mergem şi se face pomenire, la care participă toate comunităţile din zona Moldovei şi nu numai.
Pe 1 ianuarie la greci este „Vasilopita” şi ne întâlnim în cadrul comunităţii, facem vasilopite (nişte checuri în forme rotunde cu reţetă specială, în care se pun bănuţi), cei in felia cărora se nimereste bănuţul fiind declaraţi câştigători. Am participat şi la Târgul de Crăciun şi am mers la Căsuţa lui Moş Crăciun – pentru care am pregătit dulciuri greceşti pe care le-am oferit vizitatorilor. Am şi dansat acolo, dar mai ales la Casa de Cultură unde se organizează „Crăciun Multietnic”, unde încercăm să aducem cât mai multe etnii pe scenă.
– Şi acum să revenim pe plan local pentru că vreau să vă întreb cum se explică succesul pe care îl aveţi în rândul elevilor. Spectacolul „Între dans şi poveste” a început cu o piesă muzicală interpretată de 56 de copii şi adolescenţi ai comunităţii…
– Dansul este principala atracţie dar mie îmi place să cred că Grecia nu este doar dans şi atunci încercăm să deschidem apetitul pentru cât mai multe domenii. Pe scenă aţi văzut copiii de la ansamblul de dansuri dar şi pe cei de la cursurile de greacă. Unii le frecventează pe ambele, iar eu încerc să diversific activităţile în funcţie de vârstă şi ariile de interes, astfel încât totul să fie atractiv. De patru ani organizăm şi şcoală de vară (anul trecut a fost în grădina publică „Nicu Albu”), asta însemnând trei zile pe săptămână, în intervalul 10-16, în care copiii, pe lângă noţiuni introductive de limba elenă, învaţă dansuri, participă la atelierul de hand-made sau savurează discuţii cu diferiţi invitaţi, noi încercând să le deschidem cât mai mult orizontul.
– Să încheiem aşa cum am început, cu spectacolul din data de 18 iunie 2026. Ce a însemnat pentru dvs.?
– A fost o provocare frumoasă şi, în acelaşi timp, o mare bucurie. Mi-am dorit ca fiecare elev al comunităţii să fie prezent pe scenă şi să îşi aducă propria contribuţie la acest spectacol, indiferent de vârstă sau de experienţa artistică. Unul dintre cele mai emoţionante momente pentru mine a fost începutul spectacolului, când toţi copiii s-au aflat împreună pe scenă, în cadrul corului. Pe parcursul serii am avut bucuria să văd cum orele de repetiţii, emoţiile şi efortul depus de fiecare dintre ei au prins viaţă în faţa publicului şi s-au transformat într-o experienţă autentică şi plină de suflet. A fost, într-adevăr, o mare desfăşurare de forţe, însă mi-am dorit ca acest spectacol să fie, înainte de toate, un moment în care fiecare copil să simtă că aparţine comunităţii şi că este o parte importantă din povestea ei. În acelaşi timp, ne-am dorit ca publicul să descopere, prin ochii şi talentul copiilor noştri, frumuseţea şi diversitatea culturii şi tradiţiilor elene.
A consemnat Gianina BURUIANĂ