Dom’ profesor…

Prin definiţie, omul de la catedră ştie tot. E tobă de carte, cunoaşte şi „n” limbi străine. La liceu a fost numai premiant, iar la facultate şef de promoţie. Marfă de marfă. Ajuns „domn” la oraş, printre domni, vrea să lumineze tineretul „viitorul ţării” [Sanchi!]. Dacă predă şi matematică, treaba devine criminală. Se ştie, matematica nu poate fi îngurgitată de oricine. Trebuie să ai chemare pentru aşa ceva. De aceea mulţi liceeni o ignoră sublim, deşi promovează.
Demult, demult am avut un prof de mate tare curios. Era ciudat, cu un comportament straniu. Cu reacţii neaşteptate, derutante, de aceea aşteptam ora de matematică ca judecata de apoi. Stăteam în picioare la marginea băncilor şi ne rugam Celui de Sus, să ne ferească de „ceasul rău”. Ţi-ai găsit. Profesorul apărea încruntat, furios, pus pe mizerii mărunte. Dacă zărea vreun elev făcând cruce, scandalul era gata. Îi cârpea două perechi zdravene de palme, zicându-i: „Ce sunt eu mă, Satana, de faci cruce când mă vezi?” Şi începea supliciul. Trei „victime” erau scoase „la ecranul negru” şi jumulite cum trebuie. Fiecare în pătrăţica lui, sub privirile dure ale profului. Din când în când îi apostrofa: „bă, eşti un zero”, „ba nu, un zero absolut”… şi le stâlcea şi numele. Lui Căpiţă îi zicea Căchiţă, lui Bojin, Borvin iar lui Micu, Nimicu. Teroare mare. Numai vorbe de osândă.
Într-o astfel de oră, un coleg ghiduş, talentat la desen a început să-l picteze pe „dictator”. Şi-a introdus stiloul între degetele de la piciorul drept, a aşezat caietul pe podea şi dă-i. Portretul prindea contur clar, reuşit. Cum-necum, proful l-a zărit. Mamăăăă!!! S-a repezit cu ferocitate, ca un hultan în porumbei. Ce a urmat e greu de povestit. Îmi amintesc doar că „penelul” – stiloul pictorului a zburat prin aer şi s-a înfipt în perete, oscilând în sus şi în jos. În anul următor, spre uşurarea noastră am făcut matematica cu o doamnă, o mare doamnă. Dumnezeu s-o odihnească, că ne-a trecut pe toţi, chiar şi pe cei cleioşi. Dom’ profesor, în schimb a fost delicios, în ticăloşie!

Dumitru RUSU