Pentru mine totul a început cu nedumerirea unei prietene, profesoară de filozofie.
„Băiatul ăsta nu gândeşte aşa, sunt sigură”. Drept pentru care a căutat şi a căutat pe net, şi a găsit. Tradusese o conferinţă TED. E drept că în căutarea ei, colega mea a fost ajutată şi de faptul că există o tendinţă naturală de a traduce mecanic din engleză. Urmări: băiatul a luat 4 în loc de 2 (ca favor pentru că s-a chinuit să traducă), iar noi am devenit fani TED. TED este o organizaţie non-profit care organizează conferinţe aducând la un loc specialişti din trei domenii: tehnologie, divertisment şi design (Technology, Entertainment, Design). Logo-ul organizaţiei este « Ideas worth spreaded » (Idei care merită răspândite). Multe din conferinţe au ca subiect educaţia (oare a fost introdusă la tehnologie sau la divertisment?). Aici am întâlnit idei interesante despre educaţie, de fapt nu idei, ci fapte. Toţi vorbesc despre ceea ce au făcut nu despre ceea ce vor face. Şi, ca o paranteză, TED a creat şi un site cu lecţii. Logo-ul lor este, «Lessons worth spreaded » (Lecţii care merită răspândite). Pe site-ul lor, ed.ted.com, oricine îşi poate crea un cont şi poate folosi aceste lecţii sau le poate adapta.
Educaţia este peste tot în lume într-un moment de schimbare care se bazează pe două idei. Prima este « accesul liber la informaţie », iar cealaltă « educaţia trebuie schimbată din furnizoare de cunoştinţe în dezvoltatoare a creativităţii personale ». Acestea par aberaţii care nu pot rezista realităţii şi s-ar putea argumenta în multe feluri că nu se pot aplica. La TED am întâlnit oameni care au poveşti uimitoare ale unor soluţii pentru un învăţământ potrivit secolului în care trăim, iar poveştile acestea nu sunt numai din America, ci sunt şi din India, din ţări africane, de oriunde omul sfinţeşte locul. Trăim un timp minunat în care educaţia poate ajunge la oricine, trebuie doar să vrem şi să … avem o conexiune la internet.
În 2004 Salmon Khan, un american dintr-o familie de emigranţi bangladezi, făcea tutoriale de matematică pentru verişoara lui care locuia în alt stat. Tutorialele au fost publicate deschis pe You Tube şi i-au adus mii de subscripţii, deci foarte mulţi erau interesaţi de micile lui lecţii de matematică. Khan a realizat mii de tutoriale mai ales în domeniul matematicii şi ştiinţelor, dar nu s-a oprit aici, ci a creat în 2006 o organizaţie non-profit, Khan Academy, care publică pe site-ul său video tutoriale pentru o gamă foarte largă de materii. Şi nu numai atât, oferă resurse complete de educare. Adică, pe lângă explicarea noţiunilor prin lecţii video, sunt furnizate seturi de exerciţii pentru fixarea lor şi instrumente de urmărire şi evaluare a activităţii elevului care sunt puse atât la dispoziţia elevului cât şi a profesorului sau a tutorelui dacă aceştia sunt cei care au înscris elevul pe site. Se poate vedea ce a încercat elevul să facă, cât a reuşit, unde greşeşte. Elevul este de asemenea răsplătit printr-un sistem de insigne virtuale care îi ajută să-şi vadă progresul. Filmuleţele explicative durează între 3 şi 10 minute, dificultatea exerciţiilor propuse este graduală. Elevul şi profesorul (sau tutorele) pot vedea oricând nivelul la care se situează cunoştinţele elevului şi ce anume nu a înţeles. Există şcoli care au implementat sistemul şi raportează schimbări semnificative nu numai ale rezultatelor la teste, ci şi ale atitudinii elevilor faţă de şcoală şi învăţătură. Academia lui Khan este gratuită şi se înscrie în noul curent al educaţiei inversate. Educaţia inversată propune un nou model de predare în care elevul învaţă lecţia nouă cu ajutorul materialelor video, furnizate de profesor, iar la clasă se lucrează cu adevărat diferenţiat, adică elevii care au înţeles trec la extindere, cei care se mai luptă, la aprofundare, iar pentru cei care nu au înţeles profesorul vine cu explicaţii suplimentare. Asta pentru că are timp. Predarea cu ajutorul materialelor video are calitatea majoră că elevul poate să asculte profesorul de câte ori vrea, până înţelege. De asemenea, se poate întoarce cu uşurinţă la o noţiune mai veche pe care nu o stăpâneşte foarte bine. Obiecţia majoră, pe de altă parte, este că predarea este dependentă de tehnologie. Acesta totuşi, pe zi ce trece, îşi pierde importanţa pentru că posesia unui calculator sau al unui alt dispozitiv care să permită accesul la fişiere video nu mai este o problemă pentru majoritatea familiilor, iar acolo unde sunt probleme poate interveni şcoala. O altă problemă a sistemului este că necesită o muncă iniţială foarte mare de pregătire a materialelor video. Răsplata însă poate fi consistentă mai ales în crearea unei imagini noi pentru elevi despre şcoală şi învăţare.
În anul 2008 George Siemens şi Stephen Downes au susţinut cursul „Connectivism and Connective Knowledge” (Conectivism şi cunoaştere conectată) pentru 25 de studenţi care plăteau taxă şi pentru 2200 studenţi care nu plăteau nimic şi urmăreau cursul online. Acesta a fost primul MOOC, Massive Online Open Course (Cursuri masive deschise online). Tehnic, acest sistem s-a dezvoltat din resursele OER, Open Educational Resources (Resurse Educaţionale Deschise) care sunt la îndemâna tuturor, gratuite pe internet. Dezvoltarea lor a fost spectaculoasă aşa cum ne-au obişnuit vremurile în care trăim. Majoritatea marilor universităţi au decis să furnizeze cursuri online, diversitatea este impresionantă şi singura problemă este « pe care să-l aleg ». Cursurile se desfăşoară într-un ritm rezonabil. Nu există niciun fel de restricţii la înscriere. Dacă te înscrii într-un curs şi descoperi că nu faci faţă ritmului, pur şi simplu nu-l continui. Dacă respecţi însă termenele şi-ţi faci temele, primeşti o diplomă care totuşi nu are decât o valoare informativă personală. Unele cursuri au introdus o facilitate numită « Signature track » care permite obţinerea unei diplome asumată de universitatea respectivă contra unei taxe foarte mici. Astfel, cu câţiva dolari, poţi face un curs la Stanford, Harvard, asta ca să numesc doar două nume mai răsunătoare. Cursurile sunt organizate în platforme educaţionale. Odată înscris pe o platformă poţi urmări apariţia cursurilor noi, te poţi înscrie în avans la cursuri care te interesează, ai o pagină pe care-ţi poţi urmări activitatea, eşti notificat despre tot ce se întâmplă la cursurile la care eşti înscris. Iată câteva din aceste platforme: Coursera, Udacity, edX, EMMA. Sunt multe altele şi se pot găsi cu o simplă căutare pe internet. Platformele sunt în limba engleză. Recent, totuşi Coursera a pus la dispoziţie o facilitate interesantă. Poţi participa ca voluntar la traducerea cursurilor lor, putând să contribui la facilitarea răspândirii cursurilor în limba ta naţională. De fapt şi Khan Academy, şi TED dau posibilitatea să contribui cu traducerea materialelor lor. Pentru aceasta nu trebuie să deţii un certificat de calificare în traducerea din limba respectivă, ci pur şi simplu cunoştinţe şi nişte timp pentru voluntariat. Există un coordonator pentru fiecare limbă şi fiecare traducere este publicată după ce a fost revăzută şi de o altă persoană.
Marile companii au început să se intereseze de această formă de dezvoltare personală. Ele plătesc aceste platforme ca să le găsească angajaţi cu un anumit profil sau îşi încurajează propriii angajaţi să urmeze cursuri. Deşi există discuţii privind certificarea, cred că în curând se vor găsi soluţii şi această modalitate de studiu va deveni una din formele importante de furnizare de cunoştinţe având în vedere costurile scăzute.
Experienţa mea cu MOOC- urile a început în vara 2013 şi este o experienţă de învăţare şi conectare foarte plăcută. Singura problemă este să mă abţin să mă înscriu la prea multe cursuri. Tentaţiile sunt foarte mari şi timpul scurt.
Educaţia îţi găseşte noi drumuri şi metoda aceasta este una din cele mai interesante folosiri a acestui uimitor instrument, calculatorul conectat la internet. Este o experienţă minunată de învăţare, colaborare şi contribuţie.
Webografie
– http://elearninginfographics.com/how-corporations-use-moocs-infographic/
– http://en.wikipedia.org/wiki/Massive_open_ online_course
– https://www.mooc-list.com/
– https://www.class-central.com/
– https://net.educause.edu/ir/library/pdf/eli7081.pdf
Crina Biro-BĂLAN
Şcoala Palanca, judeţul Bacău