Un dialog despre viaţa şcolii, viu, doct, puternic, competent, deschis continuu spre optimizarea acestei vieţi. De la aceasta am pornit, dar timpul a mai adăugat o prioritate: repaginarea imaginii şcolii şi a apostolilor ei. Într-o lume în care mai toate damicelele politice – de cartier sau europene – se uită chiorâş la şcoala românească, nu-i de ajuns să nu blamezi această şcoală. Ea trebuie apărată, lăudată, îngrijită. Curtea noastră nu-i plină numai de răgălii – cum citim, cum vedem la tv, cum se perorează graseiat în parlament sau la Cotroceni. Mai există Domni/Doamne Trandafir, mai există modele de oferit viitorului. Am încercat să-i omagiem pe aceştia, inventând propriile noastre premii, îi vom prelua în calendarul fiecărui număr alături de alte valori ale spiritualităţii nemţene şi ne gândim că, în timp, chiar li s-ar putea dedica o carte. Pentru că scripta manent, nu-i aşa?
Cum am mai spus, premiile noastre se oferă pentru excelenţa în munca de la catedră, dar, de regulă, pentru cea din afara ei; pentru management, pentru promovarea tradiţiilor şi artei populare româneşti, pentru creşterea şi afirmarea tinerelor speranţe nemţene – condeieri, muzicieni, plasticieni, informaticieni sau sportivi – pentru performanţa olimpică şi promovarea imaginii României peste hotare.
Au răspuns până acum acestor deziderate: la ediţia I (2016): Cristina PETRARIU, Daniel DIEACONU, Mihăiţă ALBU, Monica CRISTEA, Petru SANDU; la ediţia a II-a (2017): Adrian SESCU, Aloma VEISS, Angela IATEŞEN, Diana BEJAN, Nadia CÂRCU; la ediţia a III-a (2018): Sabina PETRARIU, Cristina IONESCU, Dan ŢÂRDEA, Florin MOLDOVANU, Viorel VANZARIUC. Felicitări!
Mircea ZAHARIA